Opinie Sorin Pâslaru, Redactor-Şef ZF: Orice zi fără adoptarea bugetului pe 2019 deteriorează creşterea economică. Nervozitatea de pe piaţa valutară nu aduce nimic bun

După cum arată desfăşurarea evenimentelor, va fi o mare surpriză dacă Ministerul Finanţelor nu va veni prin proiectul de buget cu noi taxe, în afara deja celor introduse prin Ordonanţa de Urgenţă 114/2018, pentru a acoperi necesarul de finanţare în 2019.

 Aflată de 4-5 ani într-un context favorabil, iată că economia traversează astăzi o serie de turbulenţe de care nimeni nu ar fi avut nevoie. Tensiunea de pe piaţa valutară din aceste zile este un efect al creşterii neîncrederii investitorilor.

Echilibrul va putea fi restabilit doar printr-o creştere a dobânzilor. Este o lege economică pe care nimeni nu o poate rupe.

Pe ecranele dealerilor de pe piaţa valutară, deteriorarea indicatorilor precum deficitul bugetar şi cel comercial, incertitudinea provocată de neadoptarea bugetului pe 2019 şi atitudinea în general a administraţiei faţă de mediul de business provoacă nervozitate.

Sigur că era nevoie de majorări de salarii în sectorul medical, iar profesorii sunt în continuare insuficient plătiţi. Sigur că ceea ce obţine statul din impozitul pe profit este de la an la an tot mai puţin din cauza diverselor optimizări fiscale.

Sigur că este o anomalie ca cele mai mari 4.500 de companii din economie -  aşa-numiţii mari contribuabili - să aibă o pondere de 70% din cifra de afaceri din economie, dar numai 35% din totalul taxelor şi contribuţiilor la buget.

Sigur că există un sentiment că, deşi economia este pe jumătate integrată în lanţurile economice din vest, condiţiile sociale întârzie să se alinieze la standardele Vestului şi atunci se pune întrebarea ce este greşit în modelul asimilat.

Dar când arunci pe piaţă măsuri agresive la adresa businessului, provocând stupoare, în condiţiile în care până atunci ai dat asigurări că stăpâneşti traseul pe care l-ai propus şi că în niciun caz nu vei ajunge la derapaj, atunci mulţi se vor întreba dacă ceea ce se întâmplă nu este decât un simptom al unor afecţiuni mai de adâncime, pentru care va trebui un tratament şi mai dur.

Ar fi nepermis ca într-un context macroeconomic extern favorabil - chiar dacă cu oarecare umbre provocate de incertitudinea privind Brexitul, războiul comercial sino-american şi tendinţa asşteptată de creştere a dobânzilor din zona euro - creşterea economică din România să încetinească brusc în 2019.

Când este nevoie de încredere, de măsură, de prevedere şi de organizare, politicile guvernului provoacă teamă, incertitudine şi arată dezorganizare. Spre exemplu, orice zi în plus fără adoptarea bugetului pe 2019 înseamnă funcţionare pe avarie, cu investiţii oprite, proceduri de achiziţie amânate şi în general orice proiect pus în aşteptare.

Nimeni nu câştigă din creşterea tensiunii şi din acuzaţiile care curg astăzi dintr-o parte şi alta, provocând nervozitatea mediului de business. La un moment dat se va ajunge la un decont. Echilibrele pot fi uşor de rupt, dar sunt foarte greu de reparat.

Era de înţeles dacă într-un context internaţional dificil România ar fi fost nevoită să treacă la ajustări dure, aşa cum s-a întâmplat în 2009-2010. Şi atunci au fost erori şi s-a acţionat cu întârziere. Însă acum, să treci de la o sarabandă a creşterii de cheltuieli, mai ales cu salariile bugetarilor, de circa 20% în fiecare din ultimii trei ani, să vezi că nu mai ai bani să închizi bugetul, poate deveni dramatic.

Pieţele sunt nemiloase şi odată început tăvălugul, greu îl opreşti. Fundamental, economia trebuie să crească şi are resursele necesare, chiar dacă vor mai fi şi sincope precum cea pe care urmează să o traversăm.

Întrebarea este cum de ajungi fără să fii împins într-o situaţie limită, pe care ai putea să nu o mai poţi controla la un moment dat.