Ce-i preocupă pe marii economişti: de ce Germania flirtează cu recesiunea, cât de aproape sunt SUA de o recesiune, cât de periculoase sunt datoriile italiene şi câtă poftă mai au chinezii de cumpărături?

Moralul investitorilor din zona euro a ajuns luna aceasta la cel mai scăzut nivel din ultimii patru ani, în mare parte din cauza îngrijorărilor legate de ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, arată un indicator al grupului de cercetare Sentix. Brexitul ar trebui să se întâmple luna viitoare. Toată lumea speră la un divorţ cu acord, altfel, avertizează mulţi, va fi haos.

Până atunci, alte temeri se acumulează. Inflaţia din zona euro a decelerat la 1,4% în ianuarie, de la 1,6% în luna anterioară, spun datele Eurostat, un nou indiciu că regiunea se confruntă cu cea mai severă încetinire economică de după criza datoriilor, scrie Handelsblatt. În această privinţă, cele mai mari motive de îngrijorare le dă Germania, cea mai mare economie europeană şi motorul de creştere al UE. Cele mai recente date, ale firmei de servicii financiare Markit, arată că activitatea din industria manufacturieră germană s-a contractat în ianuarie pentru prima dată în ultimii patru ani. Preşedintele băncii centrale a Germaniei Jens Weidmann a prezis că încetinirea economică va dura mai mult decât s-a crezut până acum, PIB-ul urmând să crească cu „mult sub“ 1,5% anul acesta. Germania a evitat la limită o recesiune tehnică la sfârşitul anului trecut. Îşi va reveni? Gavyn Davies, fost partener la Goldman Sachs, fost preşedinte al BBC, investitor, milionar şi colaborator al Financial Times, este optimist. El crede că încetinirea economiei germane, chiar dacă aceasta este mai sensibilă decât alte economii europene la ciclurile de creştere din China, este prea puternică pentru a fi explicată doar prin încetinirea Chinei. Unele modele economice arată că avansul activităţii din Germania este cu un punct procentual sub nivelul la care ar trebui să fie având în vedere legăturile normale cu China. Astfel, explică Davies, încetinirea germană se datorează probabil unei concentrări de şocuri excepţionale din sectoarele industriale. Aceste şocuri nu sunt conectate la factorii fundamentali macroeconomici şi ar trebui să dispară curând. Greg Fuzesi, strateg la JP Morgan, a identificat de unde vin şocurile. Producţia auto s-a prăbuşit în T3 din cauza implementrii lente a unor noi reguli de verificare a emisiilor. Producţia încă nu şi-a revenit complet.  Apoi, activitatea din industria chimică a scăzut în T4 deoarece reducerea drastică a nivelului apelor Rinului a făcut extrem de dificil transportul cu barjele pe fluviu şi a restricţionat alimentarea cu apă a fabricilor. Situaţia s-a îmbunătăţit în decembrie. Şi producţia din sectorul farma s-a prăbuşit brusc în T4, probabil din cauza unor perturbări severe şi neexplicate în producţia unei singure companii de profil. Revenirea se va întinde, probabil, în T1 şi T2 2019. În aceste condiţii, prezice Davies, rata anualizată de creştere a economiei germane va ajunge la 2-2,5% în primul semestru al acestui an. Riscul de recesiune a dispărut!

Un altul rămâne: oriunde în lumea financiară europeană, fie că e vorba de bursa de la Londra, fie că vorbim de întâlnirile de la Bruxelles ale liderilor europeni, o problemă produce fiori financiari mai tare ca oricare alta - datoriile Italiei, scrie Bloomberg. Cea mai periculoasă acumulare de datorii publice, de circa 1.500 de miliarde de euro, se află la băncile de la Roma şi Milano. Însă o furtună suficient de puternică poate răspândi rapid pericolul în sistemele bancare din Frankfurt, Paris şi Madrid. Principalele bănci de acolo deţin datorii italiene suverane şi private de 425 miliarde de euro, a găsit o analiză Bloomberg pe baza datelor Autorităţii Bancare Europene. Deşi Italia a intrat în recesiune în T4, deocamdată pieţele sunt calme. Însă un impas bugetar din toamna trecută a arătat cât de rapid se poate schimba vântul. Iar dacă vine iar furtuna, nimeni nu ştie cât de mari vor fi pagubele. Băncile franceze sunt cele mai expuse dacă o eventuală panică a investitorilor care au pariat pe active italiene va lovi economia şi va infecta sistemul financiar european. Cele mai mari bănci franceze, BNP Paribas şi Crédit Agricole, deţin unităţi de retail în Italia. Acolo, un guvern populist predispus la conflicte interne şi certuri cu Comisia Europeană face situaţia actuală nesigură. Roma trebuie să se împrumute cu peste 400 de miliarde de euro pe an pentru a-şi finanţa planurile, situaţie în care băncile sunt forţate să cumpere şi mai multă datorie italiană. O criză guvernamentală poate trage în jos sistemul bancar, iar o criză bancară poate distruge guvernul.

Nici investitorii din SUA n-au motive de relaxare.

Un sondaj Bloomberg arată că economiştii cred că a crescut la 25% probabilitatea ca economia, cea mai mare din lume, să intre în recesiune în următoarele 12 luni. Riscul este cel mai ridicat din ultimii şase ani. Două treimi din economişti se aşteaptă ca recesiunea să vină până la începutul anului 2020. Sondajul a fost realizat pe 1 octombrie.

Strategii de la JPMorgan, una dintre cele mai mari bănci de pe Wall Street, dau asigurări că 2020 ìs-ar putea să nu fie un an în care să te gândeşti la recesiuneî. Schimbarea de ton din mesajele băncii centrale americane ar putea însemna că investitorii ar trebui să reevalueze coordonatele temporale ale ciclului de investiţii, spun analiştii. Aceasta înseamnă că investitorii nu ar trebui să se lase pradă fricii de recesiune deocamdată. Banca centrală a semnalat săptămâna trecută că va face pauză cu majorarea dobânzilor  şi că este flexibilă în reducerea deţinerilor de obligaţiuni. Schimbările au fost întâmpinate cu entuziasm de investitorii în acţiuni. Deocamdată, investitorii au ca motiv de îngrijorare aprecierea puternică a dolarului, care erodează veniturile multinaţionalelor şi face mai scumpe, adică mai necompetitive, produsele exportate de SUA ñ vortexul dolarului. Venituri dezamăgitoare înseamnă evoluţii slabe pe burse. Spre deosebile de vortexul polar, care a paralizat o parte din SUA zilele trecute, nu există nicio garanţie că vortexul dolarului va dispărea până la primăvară. Dacă de obicei bursele americane dau tonul burselor din întreaga lume, economia chineză dă ritmul economiei mondiale. Un indicator al forţei economiei chineze, a doua ca mărime la nivel mondial, este pofta de cumpărături a chinezilor de rând. Iar acest indicator va fi urmărit îndeaproape săptămâna aceasta, când chinezii sărbătoresc trecerea în noul an. Până acum, există indicii că consumatorii chinezi şi-au redus cheltuielile pentru orice, de la telefoane Apple la ceasuri elveţiene, pe fondul unui război comercial între China şi SUA. Sute de companii chineze au emis avertismente de profit, iar multinaţionalele au atenţionat că cererea îşi pierde din forţă. Pe 4 februarie a început sărbătoarea de şapte zile a Anului Nou Lunar, ocazie cu care sute de milioane de chinezi călătoresc prin ţară să-şi vadă rudele, se duc în vacanţă în străinătate şi îşi deschid portofelele pentru a cumpăra cadouri. În 2018, chinezii au cheltuit echivalentul a 137 de miliarde de dolari în restaurante şi magazine cu ocazia intrării în Anul Câinelui.