Fostul ministru german de finanţe Wolfgang Schaeuble cere reformarea Uniunii Europene

Wolfgang Schaeuble, fostul ministru german de finanţe care a de­venit sinonim cu insistenţa Germaniei asupra austerităţii în timpul crizei din zona euro, vrea ca UE să aibă un buget şi un ministru de finanţe comun. Acesta consideră de asemenea că procesul decizional ar trebui simplificat, scrie Deutsche Welle.

Apelul lui Schaeuble pentru refor­ma­rea UE vine pe fondul unei dezba­teri între Germania şi Franţa cu privire la cât de departe ar trebui să meargă re­for­mele din sectorul financiar euro­pean.

Potrivit fostului oficial german, UE are nevoie de un buget comun; trebuie să reunească veniturile şi mai multe com­­petenţe în domeniul politicii finan­ciare înainte ca statele membre să creeze postul de ministru de finanţe al UE. Crearea acestei poziţii ar avea lo­gică numai după ce statele membre se pun de acord cu privire la schimbările res­pective. „Această poziţie este doar una simbolică fără vreo competenţă“, a decla­rat Schaeuble.

În opinia sa, blocul ar trebui de asemenea să renunţe la cerinţa ca toate sta­tele membre să aprobe deciziile co­mune. „Unanimitatea înseamnă că cel mai lent stat membru poate bloca totul.“

În schimb, o majoritate sau o majoritate calificată, 55% din statele membre care reprezintă 65% din populaţia totală a UE, ar trebui să fie suficientă pentru un acord comun.

Cancelarul german Angela Merkel ar fi de acord cu aceste schimbări, potrivit lui Schaeuble.

Franţa şi Germania au început să dezbată problema reformării sectorului financiar al blocului la puţin timp după alegerea preşedintelui francez Emmanuel Macron în 2017. Acesta vrea ca zona euro să aibă un buget şi un ministru de finanţe comun.

Deşi deschisă în faţa acestei idei, Germania şi alte ţări din nordul zonei euro ezită să meargă atât de departe pe cât şi-ar dori Macron. Franţa este dezamăgită de lipsa de progres înregistrat de Germania cu privire la acest aspect al reformei.

Astăzi, Consiliul UE, care reuneşte miniştrii de stat ai ţărilor membre, trebuie să aprobe în unanimitate o deciziei dacă aceasta afectează următoarele domenii: politica financiară, politica externă şi din domeniul securităţii, expansiunea UE şi unele aspecte juridice. Pentru decizii în alte domenii este necesară numai o majoritate calificată.

Spre deosebire, Consiliul European, care include şefii de guvern sau stat ai tuturor ţărilor UE, trebuie să aprobe în unanimitate toate deciziile, dar acesta nu are o putere legislativă formală.