Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Cine nu ar vrea dobânzi mai mici la credite? Este adevărat că ROBOR la trei luni pare artificial pentru că nu se tranzacţionează, dar problema este că dobânzile la credite nu vor scădea atâta timp cât Ministerul Finanţelor plăteşte cel mai bine din piaţă pentru a atrage bani

Eugen Teodorovici, ministrul finanţelor, vrea să scadă ROBOR-ul, adică dobânzile la creditele populaţiei. Cine nu ar vrea şi cine ar fi împotrivă?

ROBOR la trei luni a fost joi 3,28%, iar la ROBOR la 12 luni a fost de 3,55%.

Că nu prea se fac tranzacţii pe aceste scadenţe, este o altă problemă.

ROBOR la o zi, probabil cea mai frecventă scadenţă alături de ROBOR la o săptămână, a fost de 3,72%, respectiv 3,74%, peste nivelul maxim al bandei de variaţie a BNR, de 3,5%.

Asta înseamnă că o bancă sau mai multe au plătit în piaţă o dobândă mai mare decât dacă ar fi luat bani de la BNR, la 3,5%, dobânda penalizatoare. Urmează ca BNR să se întrebe de ce o bancă preferă să pătească o dobândă mai mare în piaţă, şi nu ia bani de la BNR.

Tot joi, Ministerul Finanţelor a plătit ca să ia bani din piaţă, de la bănci, o dobândă de 4,27% pe an, cu scadenţa în iunie 2023.

În acest moment, Ministerul Finanţelor este cel mai mare perturbator al pieţei monetare prin cererea mare de bani.

Dacă Ministerul Finanţelor plăteşte o dobândă efectivă de 4,27%, cu cât ar trebui să dea băncile credite mai departe?

Ministerul Finanţelor are riscul cel mai scăzut, cel puţin aşa se spune, şi de aceea orice dobândă care se acordă companiilor şi persoanelor fizice, care au un risc mai ridicat, trebuie să fie mai mare pentru ca o bancă să nu mai cumpere titluri de stat, ci să dea credite.

Dacă luăm o marjă de două puncte procentuale, cât este la Prima casă, un program guvernamental unde jumătate de risc este preluat de stat, dobânda pe care ar trebui să o plătească persoanele fizice şi companiile ar trebui să fie mai mare, cel puţin de 6,27%.

Ministrul finanţelor tot face comparaţie cu creditele pe care le plătesc spaniolii, sau poate nemţii. Acolo Ministerul Finanţelor nu plăteşte ca să se împrumute de la bănci o dobândă de 4,27%, ci de sub 0%, sau în jurul a 0%. De la acest nivel poţi să pui mai departe la credite două sau trei puncte procentuale şi să rezulte o dobândă de 2-3% la euro.

Dar atâta timp cât în România Ministerul Finanţelor plăteşte 4,27% la lei, cum poate fi dobânda din piaţă la credite mai mică?

Ministrul Finanţelor şi Darius Vâlcov, consilierul economic al premierului şi artizanul programului de guvernare, vor ca ROBOR-ul să scadă pentru că acest lucru ar înseamna şi scăderea dobânzilor pe care le plătesc persoanele fizice.

Darius Vâlcov spune că ROBOR-ul la trei luni, cel mai uzitat indicator de dobândă în contracetele de credit, este cotat artificial de bănci pentru că nu se fac tranzacţii pe el.

Probabil că are dreptate că nu se fac tranzacţii.

Dar atâta timp cât Ministerul Finanţelor plăteşte 4,27%, şi chiar 4,5%, să se împrumute de la populaţie, cum poate să scadă ROBOR-ul şi dobânzile pe care le plătesc consumatorii.

Dacă Ministerul Finanţelor ar plăti 1% sau 2%, predica lor ar fi justificată.

Dar pentru asta ar trebui ca deficitul bugetar să fie mult mai mic, dacă nu chiar 0. Parlamentul tocmai a aprobat un buget pe 2019 cu un deficit de 2,7% din PIB, pe o creştere economică de 5,5%, considerată nerealistă de analişti. Într-un buget, cheltuielile sunt certe, iar veniturile incerte.

Dacă această creştere economică de 5,5% nu se va realiza, ceea ce va implica venituri mai mici la buget, deficitul bugetar va fi mult mai mare, iar Ministerul Finanţelor va plăti dobânzi mai mari pentru finanţarea deficitului şi refinanţarea datoriilor actuale.

Poate între timp Eugen Teodorovici şi Darius Vâlcov vor găsi o formulă prin care dobânzile pe care le plăteşte populaţia la credite să fie mai mici.