Limitarea dreptului de asociere, cel mai mare pas spre dezastru

În vremea lui Ceauşescu nu aveai voie să te cazezi într-o cameră de hotel cu o femeie – dacă erai bărbat – sau cu un bărbat – dacă erai femeie – dacă nu eraţi luaţi cu acte de la Consiliul Popular.

Partidul ţinea la morală. Cine ştie ce aţi face voi acolo în cameră, noaptea, pe întuneric?

Cioloş şi cu Barna, doi novici ai politicii, au zis şi ei să încerce o aventură în doi pentru alegerile europarlamentare. Doar că recepţionerul de la Biroul Electoral Central, majoritar PSD, că n-am găsit altă rimă, cică nu-s luaţi cu acte.

Partidele sunt înregistrate au milioane de susţinători, dar n-au acte de cununie.

Povestea este tulburătoare nu pentru mediu politic, pentru tot. Libertatea de asociere nu priveşte mediul politic în principal, ci un mediu vast. Aleg în business să fiu cu cineva, aleg în tren să vorbesc cu vecinul de scaun sau să tac. Pot într-un avion să leg o prietenie sau aleg să-mi las căştile pe urechi. Este o alegere. Traiesc o alegere.

Citesc, ca mulţi dintre Dvs, în FT, scrisoarea lui Tudorel Toader. Eu nu am scris niciodată despre povestea asta pentru că nu mă pricep. Dar atâtea cuvinte de ocară, eu nu am citit până acum într-un text în engleză.

În aceeaşi vreme, fostul meu profesor de lingvistică, acum decan al Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti, este pe treptele facultăţii şi protestează alături de sute de studenţi ai Facultăţii de Litere şi ai Facultăţii de Limbi Străine împotriva sugrumării Justiţiei.

România s-a dezvoltat spectaculos în 25 de ani, chiar dacă noi nu vedem cu limpezime – pentru că atunci când eşti în aburul bucătăriei nu-ţi dai seama mereu dacă supa e gata sau mai trebuie lăsată un pic.

România s-a dezvoltat spectaculos pentru că a avut libertate. Libertatea de asociere a fost vitală. Capitalul străin a venit, milioane de români au plecat – drame şi temeri la orice pas. Aşa a fost mereu.

Dar...

În momentul în care restrângi libertatea de asociere distrugi libertatea.

Dacă există reguli în lume ele sunt făcute cu acordul majorităţii – vorbesc despre societăţile libere. În societăţile bune, majoritatea nu dictează totuşi minorităţii.

Aici? Este uluitor ca un partid votat de doar 17% din membrii societăţii cu drept de vot să-i încalece pe ceilalţi 83% şi să interzică altor partide să intre în alegeri. În forma în care au ales acestea să meargă, să se asocieze, deci. Noi am câştigat în aceşti ani pentru că ne-am asociat - în business, în cluburi de footbal, în grupuri pe WhatsApp. Societate vine din latinescul societas – oameni care stau împreună. Oamenii stau împreună că aşa vor ei. Dacă un milion de oameni ar vota cu o alianţă nouă de partide, de ce le interzici asta?

Pentru că nu eşti o societate.