Infrastructură rutieră? Dar feroviară?

Autor: Bogdan Alecu 25.04.2019

Ani la rând infrastructura rutieră, în special autostrăzile, au ţinut ocupată prima pagină, fiind considerate extrem de importante pentru dezvoltarea economică a ţării. De ce? Transportul rutier este unul ieftin, rapid şi flexibil. Dar recent a intrat în discuţie şi componenta de mediu - un camion cu motor diesel poluează mediul. Un tren electric poluează semnificativ mai puţin. Dar în timp ce numărul kilometrilor de autostradă a urcat încet dar sigur în ultimii ani, în ceea ce priveşte calea ferată lucrurile nu stau deloc bine. Viteza medie la nivel naţional este de 42 km/h pentru trenurile pentru pasageri şi 15 km/h pentru cele de marfă. Mai mult, utilizate tot mai intens pentru export, trenurile pline cu maşini produse la Craiova de către Ford sau la Mioveni de către Dacia stau şi 24 sau 48 de ore blocate în vamă, semn că România trebuie să adere rapid la spaţiul Schengen dacă doreşte să-şi păstreze competitivitatea.

Anul trecut, fostul ministru al transporturilor Lucian Şova trăgea un semnal de alarmă - în fiecare an, este reparată complet doar a 20-a parte din lungimea de cale ferată deteriorată din România, astfel încât, din cei 320 km deterioraţi an de an, doar 16 sunt reabilitaţi. De partea cealaltă, Ford România exportă 90% din cele aproape 150.000 de maşini pe tren, în condiţiile în care infrastructura rutieră din jurul Craiovei este mult subdimensionată din cauza întârzierilor extrem de lungi în ceea ce priveşte construcţia drumului expres între Piteşti şi Craiova.

În ceea ce priveşte principala problemă a infrastructurii rutiere, Răzvan Cuc, ministrul transporturilor în funcţie, semnala cum în continuare există constructori care trag de timp şi invocă orice motiv pentru a nu avansa lucrările. Probabil cel mai bun exemplu în acest caz este constructorul spaniol Copisa, care, la nivel teoretic, trebuia să construiască centura oraşului Mihăileşti din Giurgiu. Tot la nivel teoretic, construcţia trebuia demarată în vara anului 2016. Efectiv primele utilaje şi-au făcut apariţia în primăvara-vara anului 2017 când lucrarea trebuia finalizată. În martie 2019 ministerul a descoperit că drumul de două benzi pe sens şi 3 km lungime era gata numai într-o proporţie de 30%, motiv pentru care drumul va fi construit în regie proprie de compania de drumuri. După un prim avânt în 2016, o secţiune de 225 de metri a fost reconstruită în regie proprie de compania de drumuri pentru a elimina astfel blocajele legislative care ar fi putut întârzia proiectul luni, dacă nu chiar ani.

Tot în sudul ţării stă drept mărturie un alt eşec al legislaţiei - aproape întreg tronsonul Drumului Naţional 6 din judeţul Olt este nereabilitat şi blocat în stadiul de şantier. Pe o bună parte din acel tronson jumătate de bandă din sensul spre Roşiori de Vede dinspre Craiova este acoperită cu moloz, astfel încât prezintă un risc ridicat atât pentru camioane, cât şi pentru autoturisme. Pe de altă parte, întreg DN6 este complet reabilitat. De la Craiova la Bucureşti există centuri ocolitoare în toate punctele sensibile - Caracal, Roşiori de Vede şi Alexandria. Următoarea pe listă este cea de la Mihăileşti. Dacă nu exista problema din Olt, DN6 putea prelua cu succes o bună parte din traficul care sugrumă în acest moment drumul dintre Piteşti şi Craiova unde nu există centuri ocolitoare nici la Slatina şi nici la Balş. Diferenţa? Chiar şi cu problemele din Olt, ruta pe DN6 reuşeşte să fie mai rapidă decât cea pe Piteşti, cu toate că între Piteşti şi Bucureşti există 110 km de autostradă. Din acest motiv, nu ar trebui întâi identificată o soluţie pentru a elimina astfel de blocaje?

Bogdan Alecu este editorul anuarului Logistică & transporturi 2019

bogdan.alecu@zf.ro