„Când voi muri, dărâmaţi statuia lui Claudius şi puneţi-o în loc pe a mea!”

Pe o strada oarecare din centrul Romei, lumea trece indiferentă pe lângă mausoleul lui Claudius. Tiberius Claudius Caesar Augustus Gemanicus a fost unul dintre cei mai mari împăraţi romani. Asta pentru a vedea doar ce este măreţia: infirmul şi sângerosul împărat, iubitor de ciuperci, ajuns mai mare dintre toţi. Dar, la Roma, toate superlativele sunt absolute.

O fotografie pe un paravan ce ascunde şantierul pentru refacerea mausoleului – cel mai mare construit vreodată în istoria Imperiului Roman - îl arată pe Musolini lovind cu prima cazma pentru distrugerea monumentului: „Când voi muri, să dărâmaţi statuia lui Claudius şi să o puneţi în loc pe a mea!”

Roma de azi păstrează acele amintiri, neştiutoare. Claudius a murit otravit de soţia lui şi, astfel, fiul lui vitreg – Nero – a ajuns împărat. Musolini, care se voia mai presus de Claudius Augustus, a murit în batjocura mulţimilor. Trupul lui mort a fost spânzurat de picioare în piaţa publică din Milano. Claudius a fost declarat zeu pentru ca a mâncat ciuperci – mâncarea zeilor. Ciuperci otrăvite.

Nu râdeţi, nu vă întristaţi, nu vă bucuraţi. Nicio ticăloşenie nu rămâne nepedepsită.