Opinie Mihai Petre, director EY România: Originea nepreferenţială - În ce cazuri mai pot fi folosite certificatele de origine nepreferenţială?

La finalul anului 2018, Comisia Europeană a emis noi orientări privind stabilirea şi dovedirea originii nepreferenţiale a mărfurilor ce provin din ţări terţe. Acestea vin atât în sprijinul importatorilor europeni, cât şi al autorităţilor vamale.

Impact asupra tranzacţiilor derulate de importatorii europeni

Originea nepreferenţială reprezintă naţionalitatea economică a mărfii, în timp ce statutul vamal al acesteia atestă dacă în ţara respectivă marfa a fost pusă în liberă circulaţie sau nu.

În contextul măsurilor de salvgardare sau a altor tipuri de măsuri comerciale impuse de Uniunea Europeană (de ex. taxe antidumping), importatorii sunt responsabili pentru determinarea corectă a originii nepreferenţiale pentru mărfurile pe care le tranzacţionează.

Prin noile orientări, Comisia Europeană atrage atenţia atât importatorilor, cât şi autorităţilor vamale, asupra faptului că la nivelul Uniunii Europene stabilirea şi dovedirea originii nepreferenţiale a mărfurilor se realizează strict în baza regulilor prevăzute în acest teritoriu (şi nu în baza celor din ţara de export către UE). În plus, pentru aplicarea regulilor de origine nepreferenţială este important ca importatorul să cunoască dacă mărfurile fac obiectul unui regim special de import nepreferenţial sau nu.

Ce mărfuri sunt supuse unui regim special de import nepreferenţial?

Comisia Europeană defineşte “regimul special de import nepreferenţial” ca fiind acel regim în care produsele importate sunt supuse unor contingente tarifare (cum este cazul măsurilor de salvgardare împotriva importurilor de oţel impuse S.U.A. şi altor ţări).

Doar în acest caz, originea nepreferenţială poate fi dovedită de importator prin intermediul unui certificat de origine, dar care trebuie întocmit strict conform regulilor şi modelului prevăzut în normele de aplicare ale Codului Vamal Unional (Anexa 22-14). În caz contrar, dovada de origine poate fi respinsă, fapt ce poate atrage plăţi adiţionale de taxe pentru importatori.

Ce se întâmplă cu mărfurile care nu se supun unui astfel de regim?

În cazul mărfurilor nesupuse unui contingent tarifar (cea mai mare parte a mărfurilor importate în UE), Comisia Europeană atrage atenţia că în scopul dovedirii originii mărfurilor la momentul importului, certificatele de origine emise de ţări terţe (de ex. China, Thailanda, Taiwan) nu pot fi luate în considerare. Întrucât acestea sunt emise în baza altor reguli de origine, care diferă faţă de cele aplicabile la nivelul Uniunii Europene, ele oferă informaţii insuficiente privind originea nepreferenţială a mărfurilor.

De exemplu, multe dintre mărfurile ce au ca ţară de origine China sunt supuse unor taxe antidumping (40 – 60%) la importul în Uniunea Europeană. Anchetele desfăşurate recent de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) au constatat că, de multe ori, pentru a eluda aceste taxe, furnizorii le exportă din China către alte ţări (de exemplu, Taiwan, Thailanda, India) şi declară originea mărfurilor ca fiind din aceste ţări, în baza unor certificate de origine emise eronat. Astfel, în cadrul controalelor ulterioare, autorităţile vamale invalidează aceste certificate şi obligă importatorii europeni la plata acestor taxe antidumping, plus dobânzile şi penalităţile aferente.

Cum pot importatorii să dovedească originea în acest caz?

Primul instrument recomandat ar fi obţinerea unei Informaţii Obligatorii de Origine (IOO) de la autorităţile vamale europene, un document certificat de autorităţile vamale care verifică şi confirmă originea mărfurilor.

În acest mod, în fapt, se securizează originea mărfurilor, atât timp cât informaţiile care au stat la baza emiterii unei IOO au fost corecte şi complete. Importatorii vor şti exact ce taxe vamale au de plătit înaintea efectuării importurilor şi pot negocia mai eficient preţul de achiziţie sau modalitatea de livrare.

Al doilea instrument recomandat pentru dovedirea originii nepreferenţiale în lipsa unei IOO ar fi un document întocmit de declarant (sau direct de exportator, dacă informaţiile sunt considerate a fi confidenţiale) ce va conţine informaţiile necesare determinării originii nepreferenţiale (de exemplu, descrierea bunurilor, descrierea procesului de fabricaţie, dacă a fost obţinut sau nu din materiale realizate în întregime în ţara de export, regula de origine aplicată etc.). Un model de document (cu titlu informativ) este cuprins în Ghidul emis de Uniunea Europeană.

Verificarea corectitudinii originii nepreferenţiale a mărfurilor cu ocazia controalelor vamale ulterioare este unul dintre subiectele fierbinţi în România şi în Uniunea Europeană.

Declararea şi dovedirea originii mărfurilor, atât la momentul formalităţilor de import cât şi ulterior, cade în responsabilitatea operatorilor economici importatori. Aşadar, este esenţial ca aceştia să cunoască regulile de origine aplicabile la nivelul UE pentru evitarea oricăror plăţi adiţionale de taxe la import.

Autor: Mihai Petre, Director, Comerţ Internaţional, Departamentul de Asistenţă Fiscală şi Juridică, EY România

Mihai Petre s-a alăturat echipei de taxe a EY România la începutul lunii mai 2019, în calitate de Director. Mihai are o experienţă de 20 de ani pe piaţa de consultanţă din România, iar de peste 10 ani coordonează proiecte de consultanţă vamală integrată de nivel naţional şi regional.