Îngrijoratule...

"Şi eu sunt îngrijorat că mii de francezi sunt bătuţi de jandarmi în Paris. În doi ani de zile am obţinut producţii record în Europa, asta înseamnă mult mai multă marfă decât produc ei, asta nu le convin (sic!)".

Îngrijoratule, niciodată jandarmii din Paris nu i-au lovit pe oameni în cap, cum au făcut jandarmii tăi din Bucureşti, la 10 august.

Îngrijoratule, producţiile agricole record sunt făcute de companiile străine, nu de bieţii oameni cu un pogon de pământ pe scăfârlie de participant la mitingurile tale.

Îngrijoratule, salariile ar fi crescut şi fără tine pentru că zilnic apar pe net solicitări de angajare pentru necalificaţi din Slovacia şi Cehia – 800 de euro, net/lună, transport gratuit, cazare gratuită şi şcoală gratuită pentru cei care vor să se califice.

Europa ne vrea răul, Îngrijoratule? De ce ni l-ar vrea? De ce s-ar sufoca careva aici? Mergi şi tu trei zile la Roma. Nu să priveşti ruinele, ci să te uiţi la transportul în comun. Să te întrebi: cum este posibil ca, într-o ora (dacă-ţi planifici bine timpul), să ajungi cu metroul din centru Romei la 30 de kilometri în afara ei? Noi, unii, în Bucureşti stam şi o oră doar între staţii! Cine fugăreşte oamenii din ţară, Îngrijoratule?

Europa nu ne vrea răul, Europa ne vrea oamenii, Îngrijoratule. Iar oamenii vor pleca, ani şi ani de aici înainte. Pentru că o ţară nu poate fi ridicată cu pomeni publice, ci cu politici publice. Unde sunt ele?

Este o iluzie că oamenii se întorc. De ani de zile aud prin restaurante şi bistrouri străine vorbindu-se româneşte. Mie mi-e bine, pentru că mă simt acasă.

Am terminat liceul la Galaţi. Când l-am revăzut acum un an, arătă mai rău de cum arătă acum 30 de ani de când l-am lăsat.

Eram student la Bucureşti, faceam patru ore până acasă. Acum fac cam şase-şapte. De ce?

Tările nu se ridică cu oameni deja în genunchi, Îngrijoratule.