Cum au trivializat industria petrolieră şi Moscova ceea ce a fost probabil cel mai mare dezastru din istoria industriei petroliere ruse

Autor: Catalina Apostoiu 05.06.2019

Guvernul rus şi rafinăriile petroliere europene au trans­mis informaţii insuficiente şi înşelătoare despre un adevărat dezastru petrolier care i-a făcut pe clienţi să caute disperaţi surse alternative şi care a provocat probleme rafinăriilor.

Rusia este cel mai mare furnizor petrolier al Germaniei. Cea mai importantă rută de transport al petrolului rus către cea mai mare economie europeană este conducta Druzhba („Prie­tenie“, construită în anii ‘60, şi care tranzitează mai multe ţări din Europa Centrală şi de Est, inclusiv Belarus şi Polonia. În ultimele 6 săptămâni, transportul petrolului prin conductă a fost suspendat după ce au fost detectate niveluri peste limită de clorură organică în ţiţeiul transporat. Motivele din spatele contaminării petrolului nu sunt clare nici acum. Conducta este operată de compania rusă de stat Transneft.

Se estimează că criza a redus producţia petrolieră a Rusiei la un minim pe 11 luni şi a forţat unele ţări să recurgă la rezervele strategice. Întreruperea livrărilor a dus la o penurie de petrol pentru încălzire în estul Germaniei. Preţurile combustibililor din mai multe oraşe est-germane au crescut rapid în ultimele două săptămâni.

Problema Druzhba nu a beneficiat însă de o acoperire suficientă în presa germană. Săptămâni la rând, oficialii ruşi şi firmele petroliere europene au minimizat impactul a ceea ce a fost probabil cel mai mare dezastru din istoria industriei petroliere ruse. Numai după ce Reuters a anunţat la mijlocul lunii mai că petrolul rusesc contaminat a produs pagube la rafinăria Leuna, Total a anunţat că unele unităţi au fost închise pentru „inspecţie tehnică“.

Anunţul companiei a contrazis declaraţia purtătorului de cuvânt al asociaţiei industriei petroliere germane potrivit căreia petrolul contaminat nu a ajuns în Germania.

Anunţul Total nu a apărut practic în presa germană, astfel că nu e de mirare că publicul german este slab informat cu privire la problemele apărute. Spre deosebire, publicul rus a primit mai multe informaţii privitoare la situaţie, însă cea mai mare parte a acestora au provenit din Belarus, ţară ce a arătat în această criză cum funcţionează o politică deschisă de informare, scrie DW.

Moscova între timp este ocupată să minimizeze problema. La mijlocul lunii mai, ministrul rus al energiei Alexander Nowak estima valoarea compensanţiilor pe care Rusia va trebui să le plătească ţărilor afectate la sub 100 milioane de dolari, în timp ce ziarul rus de business Vedomosti anunţa că daunele totale s-ar putea ridica la cel puţin 3 miliarde de dolari.

Transneft a anunţat pe 3 iunie că livrările de petrol ìcuratî către Polonia ar putea fi reluate până pe 8 sau 9 iunie. Agenţia de ştiri TASS nu menţionează însă ultimatumul Varşoviei. Ministerul polonez al afacerilor externe declara pe 31 mai pentru DW că tranzitul petrolului rusesc va fi permis numai după ce Moscova va acorda compensaţii clienţilor din Polonia şi Germania.

Nu este clar însă dacă firmele petroliere europene şi rafinăriile germane au emis o cerere similară. În maniera lor obiţnuită, rafinăriile, asociaţia industriei şi proprietarii lor europeni păstrează deocamdată tăcerea.