Cătălin Păduraru, preşedintele IWCB. De ce este important Concursul Internaţional de Vinuri Bucureşti: arată lumii o faţă frumoasă a României, iar rosé-urile româneşti au o evoluţie spectaculoasă

Autor: Catalin Paduraru 07.06.2019

România are, deocamdată, puţine produse consacrate la nivel internaţional.

Cu toate acestea, cele care au pătruns în categoria aceasta selectă, fie ca e vorba de IT, Auto sau ... Artă, sunt apreciate, fac performanţă şi fac României bine.

Int’l Wine Contest VINARIUM este un „produs” românesc care se „bate” într-o grupă grea, dar care a reuşit în cei 16 ani de existenţă, să fie recunoscut, apreciat şi influent. În Federaţia Marilor Concursuri Internaţionale de Vin se intră greu, după o evaluare care se întinde în ani, iar IWCB VINARIUM este acolo.

De ce ar trebui să privim cu mai multă atenţie către această construcţie românească?

În primul rând, pentru că a ajuns la excelenţă folosind regulile de desfăşurare şi de evaluare ale forului mondial suprem al vitiviniculturii: OIV (Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului). Apoi, pentru că are ca „juraţi” specialişti din străinătate şi din ţara noastră (maximum o treime) care sunt evaluatori la cele mai mari concursuri de pe glob.

Nu în ultimul rând, pentru faptul că arată lumii o faţă frumoasă a României, via şi vinul românesc cu toate valenţele culturale, istorice şi de.. modernitate.

An de an, vinificatori din toate colţurile lumii găsesc ca fiind importantă participarea la concursul românesc.

Cine priveşte cu atenţie rezultatele, nu numai că îşi asigură o cale mai simplă în a identifica vinurile bune- pentru plăcere sau pentru business- dar poate decripta trenduri în formare.

O analiză retrospectivă poate arăta că la IWCB VINARIUM a fost anticipată cu mulţi ani în urmă, evoluţia spectaculoasă a rosé-urilor. Este un exemplu.

Evident, există şi sceptici. „eu nu am nevoie de altă evaluare decât gustul meu”. Replicii suficiente i se poate opune mult mai decenta şi fundamentata afirmaţie: „însumarea cunoştinţelor a zeci de evaluatori internaţionali, parcurgerea unor etape standardizate, eliminarea notelor extreme, degustarea în orb- sunt elemente care se apropie cel mai mult de obiectivitate”.

Depăşind actul de jurizare – în sine - căruia i s-au supus vinurile de la Antipozi până la cele din Georgia şi Armenia (venite în număr mare în 2019. Atenţie la trenduri!), VINARIUM relevă o nouă paradigmă a vechimii vitis vinifera de pe teritoriul actual al României. Într-un demers de corectare a ceea ce s-a afirmat/învăţat până acum, cercetători din mai multe domenii (arheologie, istorie, paleobotanică, antropologie, etc) dovedesc că putem lua în calcul o vechime de măcar 6.200-6.500 de ani a viticulturii practicată aici.

Poate suna pretenţios, dar IWCB VINARIUM consolidează puternic brandul de ţară.

Prin eforturi proprii.

Aici au fost convinşi oameni de ştiinţă, scriitori să includă soiurile româneşti în lucrările lor de circulaţie globală. Tot aici a fost prezentată –în premieră absolută- amprenta sonoră a vinului- „sunetul vinului”. O invenţie românească.

Pentru ediţiile viitoare sunt pregătite teme ca brandingul multisenzorial pentru vinuri, şansa oferită de A.I., A.R. şi V.R. poziţii de avangardă care ne pun pe picior de egalitate cu alte naţiuni importante ale lumii.

Dacă Statul ar putea face ceva pentru o dezvoltare mai rapidă şi o mai bună diseminare a postulaţiilor acestui nucleu de excelenţă? Cred că răspunsul îl aveţi deja pe buze. Dar, pentru a alunga o posibilă amăreală şi pentru a păstra gustul (şi gusturile) în bună regulă, vă invit să citiţi rubrica „3 vinuri pentru 3 seri de weekend”.