Video ZF Esenţial în business. Cristina Spirescu, KPMG: Cum se măsoară ”sănătatea” financiară a unei companii în cazul unei achiziţii

Un investitor care vrea să achiziţioneze o companie se poate asigura că firma pe care o cumpără nu îi va aduce potenţiale riscuri în viitor dacă solicită realizarea unei analize de tip ”due diligence”. Aceasta reprezintă demersul premergător unei tranzacţii prin intermediul căruia afacerea respectivă este analizată în detaliu pentru a se determina situaţia de fapt şi pentru a identifica potenţiale riscuri sau beneficii asociate, a spus Cristina Spirescu, tax manager în cadrul firmei de audit şi consultanţă KPMG în România.

”Această analiză poate fi efectuată din punct de vedere juridic, financiar, fiscal, comercial sau de mediu. Din perspectiva financiară, de exemplu, se verifică stabilitatea veniturilor generate şi se calculează anumiţi indicatori care demonstrează „sănătatea financiară” a companiei”, a explicat Cristina Spirescu, în cadrul emisiunii online ZF Esenţial în business, realizată de ZF în parteneriat cu KPMG. În final, a mai spus ea, descoperirile în cadrul analizei de due diligence sunt efectuate cu un scop precis, acestea putând fi introduse în contractul de vânzare-cumpărare a companiei în cauză.

”Prin intermediul acestui contract, cumpărătorul va căuta să se protejeze împotriva riscurilor aferente perioadelor trecute prin utilizarea unor clauze adecvate, relevante faţă de descoperirile analizei de due diligence efectuate”, a mai spus Cristina Spirescu.

Achiziţiile reprezintă operaţiuni prin care o companie, de obicei mai mare, preia o altă companie, de obicei mai mică. Astfel, cumpărătorul plăteşte o sumă de bani vânzătorului, ce se obligă să transfere către cumpărător o afacere, total sau parţial.

”Tranzacţiile pot fi de mai multe tipuri, dar cea mai importantă distincţie se efectuează între vânzarea/cumpărarea de active şi cea de acţiuni. Mai simplu, diferenţa dintre acestea două este reprezentată de ceea ce se transmite: în primul caz este vorba de activele companiei transferate (de exemplu, bunurile acesteia), iar în cel de-al doilea caz se preia întreaga afacere, întreg patrimoniul care include bunuri, datorii si angajaţi”, a mai explicat Cristina Spirescu.