Iaşiul are know-how-ul şi forţa de muncă necesară pentru a atrage investitori în producţie, dar are nevoie de infrastructură

Crearea de comunităţi de antreprenori, infrastructura, forţa de muncă, investiţiile străine şi nevoia de dezvoltare a afacerilor antreprenoriale româneşti au fost printre temele dezbăutute în cadrul conferinţei Hello, Iaşi!.

Lipsa unor autostrăzi care să lege Ia­şiul de cele mai importante oraşe din ţară atrage după sine o serie de bariere în calea dez­vol­tării producţiei din judeţ, în contextul în care acesta este ocolit de investitori în fabrici, dar şi de transportatori care să livreze marfa realizată în ţară şi în afara ţării.

„În industria în care activez folosesc materii din România, dar nu sunt făcute chiar în zona Iaşiului. De exemplu iau polietilenă de la Năvodari. Iar lipsa industriei susţinute în zonă duce la o lipsă de transportatori. Mulţi nu vor să vină în Iaşi să-mi aducă materia primă pentru că la întoarcere pleacă cu camioanele goale, adică au costuri mai mari. M-am gândit la un mo­ment dat să mut fabrica la Braşov, care este bine poziţionat. O autostradă ar fi un lucru ex­traor­dinar pentru Iaşi”, a spus Tiberiu Stoian, pro­prietarul producătorului de ambalaje din hârtie Exonia. Antreprenorul a fost prezent la con­ferinţa Hello, Iaşi!, prima de acest tip dintr-o serie de evenimente care va ajunge în cele mai mari oraşe din ţară. Conferinţa a fost or­gani­zată de ZF cu sprijinul Bancii Transil­vania. La conferinţă au participat circa 180 de an­tre­prenori, care au discutat despre problemele cu care se confruntă Iaşiul, dar au venit şi cu idei despre cum se pot dezvolta afacerile locale prin crearea de comunităţi. La rândul, lui Ionel Păsărică, proprietarul microberăriei Capra Noastră, spune că lipsa infrastructurii din zona Moldovei aduce cu sine o creştere a costurilor, astfel că antreprenorii din regiune sunt mai puţin competitivi.

„Iaşiul are know-how-ul şi forţa  de muncă ne­cesară pentru a atrage investitori în zona in­dus­triei. O problemă este infrastructura. Trans­por­tăm marfă numai pe cale rutieră şi atunci şi eu am o problemă din cauza lipsei unor auto­străzi care să lege Iaşiul de cele mai importante oraşe din ţară. Preţul pe kilometru mă afectează foarte mult şi atunci sunt mai puţin competitiv decât o be­rărie din Cluj de exemplu, care alocă 6-7% din buget pentru logistică. Eu aloc aproape 10% din buget. Şi în cazul aducerii materiei prime am o problemă similară”, a spus antre­pre­norul, care a pariat pe o microberărie arti­zanală în urmă cu doi ani. Pe de altă parte, spea­kerii prezenţi la eve­ni­ment au vorbit şi despre im­portanţa creării de co­munităţi de antre­prenori pentru dezvoltarea oraşelor.

„Numitorul comun al oraşelor care se dezvoltă este dat de o comunitate din ce mai educată şi mai diversă de oameni care sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă în oraşul lor. Este o combinaţie între sentiment civic, un sentiment de business şi o schimbare de generaţii care face ca în aceste oraşe să fie mai multe forţe creatoare. Cu cât un oraş dezvoltă mai multe comunităţi de antreprenoriat, cu atât va creşte mai mult în perioada următoare”, a spus Tiberiu Moisă, director general adjunct IMM şi MidCo în cadrul Băncii Transilvania. De altfel, în Iaşi s-au dezvoltat câteva comu­nităţi de antreprenori care se ajută reciproc, dar şi câteva afaceri sociale menite să reducă neajunsurile unei industrii. Este exemplul REDU, o afacere care utilizează deşeuri textile şi realizează de la penare, ambalaje reutili­zabile, săculeţi, şorţuri de bucătărie, până la sacoşe reutilizabile.

„Ne bucură faptul că mesajul proiectului, acela de a reduce neajunsurile din industria textilă şi de a spori conştientizarea în direcţia asta şi de a promova faptul că putem arăta bine şi făcând bine, este din ce în ce mai bine primit”, a spus Anca Gheorghică, membru şi unul dintre iniţiatorii REDU.

Pe de altă parte, Andrei Dănilă, proprie­ta­rul dezvoltatorului de web CODE932, spune că companii din domeniu similare ca număr de angajaţi şi venituri s-au reunit în cadrul proiectului „Made in Iaşi”. 

„Am aflat că aveam aceleaşi probleme, aceleaşi numere, venituri. De asemenea, ne-am dat seama că totul stă în comunitate. Eu aş crea comunităţi, asta lipseşte din Iaşi. Aud mereu comparaţia cu Clujul, întrebarea de ce nu am plecat din Cluj. Nu trebuie să pleci din ţară, din oraş, important e să ne adunăm, să ne punem minţile împreună şi atunci când aduci oameni cu spirit antreprenorial şi îi aşezi la aceeaşi masă se nasc nişte idei extrem de puternice”, a spus antreprenorul.
La rândul ei Nicoleta Hriţcu, proprietara producătorului de panificaţie şi patiserie Cuptorul Moldovencei, spune că în Iaşi se simte acum faptul că antreprenorii fac business din pasiune.

„În Iaşi, se simte o vibraţie că există potenţial, că există o dorinţă de creştere, clienţii au devenit mai exigenţi, se deschid tot felul de pieţe de nişă. De asemenea, oamenii au ieşit mai des în ţară şi în străinătate, vin cu idei, cu soluţii. Acum nu mai este o problemă neapărat de finanţare, băncile sunt mai deschise, există business angels. Antreprenorii trebuie să aibă viziune, trebuie să aibă echipă, să fie profesionişti, serioşi şi se poate”, a spus ea.

 

Cele mai bune idei pentru dezvoltarea Iaşiului

În cadrul conferinţei Hello, Iaşi!, Ziarul Financiar şi Banca Transilvania i-au provocat pe antreprenori să intre în dialog cu ceilalţi oameni de afaceri prezenţi la aceeaşi masă şi să găsească împreună o soluţie pentru dezvoltarea de comunităţi în zonă. Aceştia a trebuit să răspundă la întrebarea: cum ar putea un anumit actor (publicaţii media, autorităţi locale, bănci sau antreprenori) să accelereze sau să susţină formarea de comunităţi? Cei cinci speakeri - Nicoleta Hriţcu (Cuptorul Moldovencei), Anca Gheorghică, (REDU), Ionel Păsărică (Capra Noastră), Tiberiu Stoian (Exonia) şi Andrei Dănilă (CODE932) - au acordat note celor ideilor prezentate, iar câştigătorul a fost cel cu cele mai multe puncte acordate. Astfel, antreprenorii câştigători au propus crearea unui hub care să susţină orice tip de antreprenor din Iaşi, care să susţină dezvoltarea afacerilor. Cei care fac parte din hub pot fi premiaţi la finalul anului, dar nu în funcţie de rezultate, ci în funcţie de cât şi cum interacţionează şi colaborează cu ceilalţi membri ai comunităţii. Întâlnirile frecvente între membrii comunităţii vor fi susţinute de bancă, arată propunerea antreprenorilor. 

 

Ce au declarat participanţii la conferinţa Hello, Iaşi!

 

Omer Tetik, CEO, Banca Transilvania

Pentru noi (Banca Transilvania - n.red.) Iaşiul este un pol important de creştere pentru că aici în regiune Banca Transilvania a început de la zero practic, nimeni nu ştia de fondatorii băncii la acea vreme, dar am reuşit să creştem treptat.

Deşi suntem o bancă mare în România, noi ştim că suntem o bancă mică în Europa şi ne confruntăm cu aceleaşi probleme de dezvoltare cu care se confruntă toate companiile.

Anul trecut, 10% dintre firme din judeţul Iaşi erau deţinute de antreprenori de sub 29 de ani, dar acest număr este în scădere. Pe de altă parte, vedem tot mai mulţi antreprenori din Iaşi în Cluj sau în Bucureşti. Exportaţi idei, businessuri şi poate împreună putem găsi soluţii pentru a reuşi să reţinem ideile, competenţele, experienţa şi talentele aici ca să creştem oraşul împreună.

Putem să exportăm produse, idei, servicii din Iaşi, dar să menţinem valoare în oraş.

Când începi să faci un business scopul principal la început nu trebuie să fie profitul, dar nici plata salariilor. Scopul este să aduci un serviciu sau un produs astfel încât să acoperi o nevoie, însă într-un alt mod, diferit faţă de competiţie. Să oferi o experienţă plăcută chiar dacă e vorba de produse sau servicii ca să poţi câştiga o bucată dintr-o piaţă sau să creezi o piaţă.

Unele businessuri se pot muta în alte ţări, unele rămân în Iaşi sau se mută la Cluj. Dar pe de altă parte, important este ce a rămas în urma acestor businessuri, câţi ucenici laşi în urmă care au curaj să pornească un business similar de la zero, nu doar în zona de IT, ci şi în alte sectoare, precum cele de haine sau de ambalaje.
În România lipsesc entităţi aşa cum sunt business angels, fonduri de investiţii sau venture capital. În România suntem la începutul drumului şi încercăm să ajungem la nivelul de unicorn fără să trecem prin procesul de învăţare. Dacă ne punem un scop greşit atunci facem şi mai multe greşeli. Cred că avem de muncă, dar nu trebuie să ne descurajăm.

Ţările dezvoltate nu au ajuns unde sunt începând drumul din 1989. Ei au început în anii 1500-1600. Putem să învăţăm din greşelile lor şi să nu le repetăm, dar putem accelera dezvoltarea, însă nu în 10-20 de ani.

În Iaşi vedem un mare potenţial de dezvoltare. Când toate băncile vorbesc de restructurări şi scăderea forţei de vânzări, noi ne gândeam să deschidem noi locaţii în Iaşi. Aici deja se construieşte un pol al antreprenoriatului român, nu doar în IT, dar şi agricultură, producţie, ceea ce este un puncte forte. Acum cinci ani spuneam că ne dorim să cucerim Bucureştiul. În Capitală nu am ajuns încă la nivelul pe care ni-l dorim, dar creştem. Acum vrem să cucerim şi Iaşiul. Însă ne dorim ca aici tinerii de până în 30 de ani să aibă curaj să facă firme.

 

Tiberiu Moisă, director general adjunct IMM şi MidCo, Banca Transilvania

Am observat că Iaşiul se schimbă în mod radical şi mult mai repede decât multe oraşe din ţară. Acest lucru înseamnă că poate să reducă distanţa faţă de alte oraşe într-un mod mult mai rapid şi să depăşească anumite oraşe. Deşi toate aceste lucruri s-ar putea întâmpla, tot acest potenţial nu poate fi garantat, nu se va întâmpla de la sine. 

Oraşele nu sunt la fel, Iaşiul nu este Cluj, Clujul nu este Iaşi, Timişoara nu este Constanţa, Constanţa nu este Bucureşti ş.a.m.d. Niciun oraş nu are o evoluţie constantă. Cine a vizitat Clujul în anii ’90 nu ar fi anticipat cum o să fie oraşul astăzi, cine a vizitat Timişoara în aceeaşi perioadă poate că ar fi văzut oraşul mult mai departe decât este astăzi. Unele oraşe parcă nu au fructificat un potenţial enorm pe care îl au la îndemână. Eu personal sunt pasionat de modul în care se transformă societăţile şi oraşele.

De ce unele oraşe care nu par să aibă multe şanse cunosc o dezvoltare incredibilă şi sunt oraşe de dimensiuni medii în România despre care astăzi ştie toată lumea (Sibiu sau Oradea)? Şi de ce sunt oraşe mari, centre universitare, despre care trebuie să discutăm mereu că peste 10-15-20 de ani o să fie altceva? Asta înseamnă că este mult mai mult la mijloc decât şansa naturală a unui oraş.

Faptul că avem o anumită şansă, că avem deschidere la Marea Neagră sau că suntem în centrul ţării sau în nordul ţării, doar pentru că suntem aşezaţi undeva, doar că suntem centru universitar sau centru medical, o să avem creştere? Istoria oraşelor din România în ultimii 30 de ani e cea mai bună dovadă că lucrurile nu se întâmplă de la sine. Poate oameni, momente, conjuncturi, trebuie analizat ce anume a determinat un oraş să treacă de la statutul de oraş în care nu se întâmplă nimic într-o categorie de oraş emblematic al României.

Numitorul comun al oraşelor care se dezvoltă este dat de o comunitate din ce mai educată şi mai diversă de oameni care sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă în oraşul lor. Este o combinaţie între sentiment civic, un sentiment de business şi o schimbare de generaţii care face ca în aceste oraşe să fie mai multe forţe creatoare. Cu cât un oraş dezvoltă mai multe comunităţi de antreprenoriat, cu atât va creşte mai mult în perioada următoare.

Iaşiul este un oraş cu o populaţie tânără. Atunci când vezi că se dezvoltă industrii din categoria serviciilor, nu doar IT, sau care fac produse de o calitate superioară, asta vorbeşte de la sine despre o putere de cumpărare care la rândul ei arată un anumit nivel de educaţie. Asta înseamnă că oraşul este aşezat pe o educaţie cu adevărat superioară.

Avem în România foarte multe afaceri mici, dar avem o problemă în a depăşi un anumit nivel. Rata de conversie dintr-o afacere mică într-o afacere mare în România suferă.

 

 

Nicoleta Hriţcu, proprietar, Cuptorul Moldovencei

Businessul meu a pornit de la o nevoie neacoperită în Iaşi şi anume de prăjituri făcute din prăjituri proaspete, făcute din ingrediente naturale. În şapte ani am crescut încet, încet.

Când citesc că vin noi investitori mă bucur pentru antreprenorii din Iaşi, mă bucur pentru bugetul oraşului, deci este un câştig. Proiectul Palas a adus multe beneficii. Atunci când vin investitorii străini, creşte puterea financiară a Iaşiului şi atunci şi nouă ne este mai bine. Până la urmă ne adresăm ieşenilor, iar bunăstarea ieşenilor depinde şi de aceste investiţii.

Eu aş recomanda unui tânăr să-şi facă o afacere doar dacă a făcut cursuri de antreprenoriat sau dacă are o experienţă în firmă în domeniul respectiv. Eu cred că trebuie să ne facem foarte bine temele, să ne asigurăm că suntem bine informaţi înainte de a începe un business. Contează într-adevăr şi pasiunea, văd la mulţi antreprenori din Iaşi pasiunea de a face business. În Iaşi, se simte o vibraţie că există potenţial, că există o dorinţă de creştere, clienţii au devenit mai exigenţi, se deschid tot felul de pieţe de nişă. De asemenea, oamenii au ieşit mai des în ţară şi în străinătate, vin cu idei, cu soluţii. Acum nu mai este o problemă neapărat de finanţare, băncile sunt mai deschise, există business angels. Antreprenorii trebuie să aibă viziune, trebuie să aibă echipă, să fie profesionişti, serioşi şi se poate.

Piaţa este asta care este, nu putem să o schimbăm, concurenţa este foarte mare. Noi ca antreprenori trebuie să găsim soluţii. Este o problemă cu forţa de muncă, concurenţa este mare pe piaţa de plăcinte pentru că e un business matur, dar eu am vorbit mai frumos de businessul meu şi am reuşit.

Am o echipă bună, dar s-a format în timp. Mai sunt oameni care mai vin şi mai pleacă, dar la noi retenţia noastră de personal este destul de bună. Eu am marja mai mică decât a altor cofetării, am salarii mai mari, am grijă de angajaţi, facem team buildinguri, traininguri, şi probabil că asta face diferenţa.

Iaşiul este cu 10 ani în urma Clujului. Eu cred că în zece ani la Iaşi va fi similar cu ce se întâmplă la Cluj, o să fie businessuri noi, creative, cu valoare adăugată mai mare. Cred că în industria sănătăţii vor fi schimbări în Iaşi. Cât despre Cuptorul Moldovencei, cred că o să fie o dezvoltare în sistem de franciză, există un potenţial pe piaţa de produse congelate. În plus, cred că vom fi prezenţi şi pe alte pieţe.

 

Anca Gheorghică, membru, REDU

REDU este un atelier în zona afacerilor sociale şi verzi, o organizaţie mai puţin convenţională, dar într-o zonă de care avem din ce în ce mai multă nevoie în România. Este un atelier iniţiat de organizaţia Mai Bine în urmă cu 4-5 ani. Eu sunt o membră a acestei organizaţii şi unul dintre iniţiatorii proiectului REDU.

Ne bucură faptul că mesajul proiectului, acela de a reduce neajunsurile din industria textilă şi de a spori conştientizarea în direcţia asta şi de a promova faptul că putem arăta bine şi făcând bine, este din ce în ce mai bine primit.

Atragem atenţia cu fiecare ocazie că sunt costurile corecte de producţie, explicăm costurile de oportunitate pe care le implică munca noastră. De curând, pe 24 aprilie, am organizat un flash mob la şase ani de la cea mai mare tragedie din industria textilă, când au murit peste 1.200 de persoane şi au fost rănite alte câteva sute. Vrem să atragem atenţia faptului că preţurile mici au costuri ascunse.

Am încercat şi am reuşit să avem clienţi din corporaţii prin intermediul cadourilor de tip corporate. Noi nu suntem un atelier de croitoriu tradiţional, ci recuperăm deşeuri textile şi facem de la penare, ambalaje reutilizabile, săculeţi, şorţuri de bucătărie, sacoşe reutilizabile. Nu vrem să devenim globali.

Cred că în Iaşi avem nevoie de mai multe spaţii verzi, de încurajarea deplasărilor cu bicicleta.

Nu cred că putem creşte la nesfârşit, aş vrea ca Iaşiul să aibă o dezvoltare calitativă decât cantitativă. Barack Obama spunea că suntem prima generaţie care suferă de schimbările climatice şi ultima care mai poate să facă ceva.

Este un interes mai mare pentru produsele noastre. Avem clienţi mai mulţi, oameni din ce în ce mai interesaţi de cum creăm produsele. Din ce în ce mai multe persoane preferă lucruri unicat sau care au o valoare adăugată.

 

Ionel Păsărică, proprietar, Capra Noastră

Dacă aş fi primarul Iaşiului aş face un parc logistic asemănător cu cel din Miroslava (jud. Iaşi) pentru că mulţi ar vrea să-şi construiască propria fabrică şi terenurile sunt destul de scumpe. 

Capra Noastră este un proiect de suflet, pornit acum doi ani. L-am gândit ca un proiect local, a devenit naţional, iar din ianuarie am început să exportăm în Belgia, Italia, Franţa şi puţin şi în Japonia. Avem ceva ajutor din partea partenerului belgian. 

Cred că toată lumea prospectează piaţa externă, dar cred că este vorba şi de noroc, nu doar de a căuta soluţii, de a cerceta. Eu cred că important este atunci când ieşi cu un produs de export să nu aibă un produs de dumping. Preţurile de export ale produselor noastre sunt mai mari decât cele pe care le practicăm pe piaţa internă pentru că în străinătate şi preţul berii este mult mai ridicat. Credem că încă trebuie să educăm consumatorul român.

Toată lumea este focusată pe Belgia, toată lumea vrea să fie acolo pentru că odată ce eşti pe piaţa belgiană poţi intra pe alte pieţe şi asta pentru că se consideră că dacă eşti în Belgia ai un produs bun.

Iaşiul este într-o continuă dezvoltare. Cred că în 20 de ani Iaşiul va fi pe primul sau al doilea loc ca cifră de afaceri pe cap de locuitor.

Cred că pe partea de producţie suntem deficitari, aici mă refer cam la toate industriile.

Iaşiul are know how şi forţă de muncă necesară pentru a atrage investitori în zona industriei.

 

Tiberiu Stoian, proprietar, Exonia

Exonia este o fabrică de ambalaje care ajută antreprenorii români şi nu numai din industria alimentară să-şi ambaleze produsele „la patru ace”. Considerăm că este foarte important ambalajul în contextul concurenţei acerbe de pe piaţă după aderarea României la UE. Am deschis acest business ca urmare a unei necesităţi personale. Deţineam prin 2004 un mic lanţ de magazine IT şi foloseam foarte multe sacoşe personalizate. Nu eram foarte mulţumit de calitatea sacoşelor şi mi-a fost dificil să identific un producător care să le facă la un nivel decent de calitate.

Şi am considerat că este o oportunitare intrarea pe piaţa de ambalaje de calitate medie şi premium, care la momentul acela părea o alegere nu tocmai bună.

Un antreprenor spunea că o pungă este utilă doar ca feliile de pâine să nu se piardă. Însă, ulterior, pe măsură ce concurenţa a devenit mai acerbă, pe măsură ce lanţurile de retail s-au dezvoltat, pretenţiile lor au devenit mai ridicate în ceea ce priveşte calitatea produselor, dar şi la calitatea ambalajelor. Astfel, producătorii interni au ajuns la concluzia că ambalajul poate să contribuie la creşterea valabilităţii produsului ambalat, la promovare şi să contribuie la dezvoltarea segmentului de piaţă. În ultima perioadă, ambalajele premium sunt din ce în ce mai des solicitate. Încercăm să facem faţă cererii, dar acest lucru necesită investiţii mari. Însă vom face şi ambalaje biodegradabile din hârtie, pentru că este o cerere tot mai mare.
 

 

Andrei Dănilă, proprietar, CODE932

Am creat o comunitate în zona de IT, este a treia iniţiativă a noastră. Ne-am dat seama că este important ca toate să se întâmplă pe niveluri de creştere. Acum am iniţiat un proiect numit „Made in Iaşi”, am adunat toate firmele similare cu noi ca şi număr de angajaţi, cifră de afaceri, tipuri de servicii, ne-am aşezat la aceeaşi masă şi am pus problemele pe masă.

Am aflat că aveam aceleaşi probleme, aceleaşi numere, venituri. De asemenea, ne-am dat seama că totul stă în comunitate. Eu aş crea comunităţi, asta lipseşte din Iaşi. Aud mereu comparaţia cu Clujul, întrebarea de ce nu am plecat din Cluj. Nu trebuie să pleci din ţară, din oraş, important e să ne adunăm, să ne punem minţile împreună şi atunci când aduci oameni cu spirit antreprenorial şi îi aşezi la aceeaşi masă se nasc nişte idei extrem de puternice.

Acum suntem 250 de oameni, lucrăm împreună, ne acoperim golurile de servicii unii altora. Afacerile mici şi mijlocii au nevoie de suport acum. Dacă vrem să crească România, ar trebui să susţinem afacerile mici şi mijlocii. Se investeşte foarte mult în start-up-uri de studenţi. Acesta are cele mai puţine şanse să crească. Dacă ne uităm în afară, de exemplu cei care fac afaceri şi merg la acceleratoare de business nu sunt începători, au cel puţin zece ani de experienţă într-un domeniu.

Businessul meu principal este în zona de IT. Să spunem că în zona aceasta de IT sunt 10.000 de oameni, angajaţi, proprietari etc. Businessurile acestea din IT s-au dezvoltat, au adus bani în Iaşi, dar au creat o problemă. Problema că ceilalţi oameni din Iaşi trebuie să tragă ponoasele unui oraş care creşte ca să-i deservească pe aceşti 10.000 de oameni. Toate magazinele vin ţintă pe corporatiştii şi IT-iştii din oraş, dar marea majoritate a oamenilor care trăiesc aici nu au acces la această dezvoltare. Nu mi se pare un lucru sănătos ce se întâmplă.