Recomandările lui Cătălin Păduraru, preşedintele IWCB: Ce vinuri bem în acest weekend, 3 vinuri pentru 3 seri

Până la urmă, vinurile rosé sunt obţinute din struguri pentru vinuri roşii (cu puţine excepţii, de genul Busuioacă, Traminer, Pinot Gris- accidental sau voit, Sauvignon-ul Blanc – accidental, zic eu, şi când este declarat ca voit!).

Feteasca Neagră se descurcă bine însoţită de soiuri internaţionale (aşa spun statisticile despre premiile la Concursuri), iar dacă Feteasca Neagră cu Cabernet Sauvignon sau Merlot e ceva obişnuit, e timpul să trecem la nivelul următor. Vinohora – Fetească Neagră & Montepulciano, un vin din 2018 de la Purcari.

Născut pentru vara asta! Dar, de ce sa ma credeţi tot timpul? Încercaţi-l! Dau un vin dacă nu v-a plăcut! Tot rosé.

La un moment dat, mă trage viaţa de mânecă şi-mi opreşte discursul „reductiv” de încurajare doar a rosé-urilor foarte tinere, arătându-mi vinuri din această categorie extraordinar de expresive şi după doi-trei ani de la vinificare.

Un astfel de rosé, care trece în pas săltat peste două-trei veri, trebuie să aibă, de la bun început, aciditate hotărâtă, fructuozitate intensă, corp (pe care, de obicei îl căutam la vinurile roşii, nu?!) şi chiar un nivel mai ridicat al alcoolului (nu arătaţi asta celor care vor să trăiască 150 de ani, pentru că vă vor sufoca cu sfaturi şi compasiune).

Verificat de subsemnatul, certificat de evaluatori antrenaţi (Aur strălucitor la IWCB VINARIUM), Rosé-ul Ion Vladoi 2017 din Fetească Neagră este exponentul categoriei descrise mai sus. Vinurile familiei Vladoi au fost întotdeauna caracterizate ca vinuri care îşi contrazic terroir-ul (Dobrogea/Murfatlar – ţinut cald = aciditate mică, note supracoapte ş.a.m.d.). Avem voie să ne întrebăm, totuşi, dacă aceste vinuri sunt, de fapt, markeri reali ai unei microzone distincte? Întrebări şi răspunsuri de pus şi de dat la un pahar, fireşte.

În consistenta şi foarte buna carte Degustibus – Eseuri psihosociologice (aş fi căutat un superlativ absolut dacă autorii deschideau mai larg uşa dinspre biblioteca cu literatura ştiinţifică despre vin), Septimiu şi Adina Chelcea pomenesc despre neofobie în zona culinară.

Adică, teama/neîncrederea în alimentele (şi, extind eu –băuturile) pe care nu le-ai mai consumat.

Ceva nou în materie de vinuri nu este neapărat „produsul” (deşi, oferta de concepte noi se lărgeşte anual, de la „orange-wine” la „blue-wine”) ci, „tiparul”.

Să bei vin roşu tânar? Să bei vin roşu vara?

Să bei vin roşu uşor răcit? Judecătorii IWCB VINARIUM au hotărât consensual (eliminând notele hiperentuziaştilor şi pe cele ale conservatorilor) că Vila Dobruşa (Avincis) Merlot & Negru de Drăgăşani 2018 aduce satisfacţie în acest nou (şi binevenit) tipar. Se potriveşte la finalul unei zile pline de sailing, scubadiving, kiting, golf, trekking sau la o masă cu accente mediteraneene. Staţi puţin! Parcă nici astea nu făceau parte din tiparul nostru de acum două-trei decenii. Lumea se schimbă, nu?!