FT: Ascunsă în pădurile Luxemburgului, Banca Europeană de Investiţii are în portofoliu active de peste 500 de miliarde de dolari şi o rată de neperformanţă de numai 0,02%

Ascunsă în pădurile din Luxem­burg, Banca Europeană de Investiţii (BEI) este una dintre cele mai mari şi mai neobişnuite bănci din lume. Emite mai multe obligaţiuni decât JPMorgan, cea mai mare bancă ame­ricană, dar nu este supravegheată de nicio instituţie externă de reglementare, notează Financial Times.

Ca instituţie a Uniunii Europene, Banca Europeană de Investiţii a condus un plan gigant de investiţii de 500 miliarde euro şi a reuşit să reducă pier­derile la minimum.

Creată din nevoia de a credita inte­re­sul public - de a merge acolo unde băn­cile nu vor sau nu au curaj să meargă - en­titatea nu înre­gis­trează pierderi semni­ficative. Abia în 2006, după aproa­pe jumătate de secol de ope­ra­ţiuni, banca a fost nevoită să scoată un credit neperformant în afara bilanţului.

Chiar şi astăzi, costurile cu forţa de muncă atârnă mai greu în bilanţul băncii în comparaţie cu pierderile potenţiale pe care le are în vedere din activitatea de creditare - activitate care se ridică în prezent la 455 miliarde euro.

„Banca a crescut mai mult sau mai pu­ţin nede­tectată în pădurile Luxem­bur­gu­lui în ul­ti­mii 60-61 de ani - ajungând la o di­men­siune nebănuită. Câteodată sunt sur­prins că li­derii poltici nu sunt conştienţi cu privire la instru­mentul pe care îl au la în­demână. Este un instrument politic. Serveş­te unor scopuri politice“, spune Werner Hoyer, preşedintele Băncii Europene de Investiţii.

În ceea ce priveşte BEI ca instru­ment al sta­telor, acesta s-ar putea dove­di astăzi mai nece­sar ca niciodată. Europa este în mijlocul tran­ziţiei către energie din surse rege­nerabile. În acelaşi timp, pieţele de capital trec printr-o perioadă de turbulenţe. Mai mult, liderii europeni privesc cu îngrijorare de la distanţă avansul pe care l-a câştigat China - prin împrumuturi susţinute de stat. Per total, există sentimentul că Europa a rămas în urma tehnologiei.

Soluţia pentru o parte dintre aceste pro­bleme s-ar putea afla chiar în Luxem­burg. Banca Europeană de Investiţii a fost lăudată de statele membre care o deţin şi care beneficiază de împrumuturile mari, ieftine şi pe termen lung pe care le acordă. Însă anu­miţi lideri europeni se întreabă dacă banca nu le poate oferi mai mult.

Potrivit FT, anul acesta, „un grup de persoane înţelepte de nivel înalt“ printre care academicieni, bancheri, şi foşti oficiali europeni, examinează modul în care BEI ar putea opera în afara Uniunii Europene. Con­tex­tul nu este cel mai potrivit deoarece nego­cierile asupra bugetului pe termen lung al Uniunii Europene pune sub semnul între­bării fondurile pe care structura europeană tre­buie să le acorde BEI-ului pentru a-i ga­ranta împrumuturile. În prezent se vehi­culează chiar şi varianta de a reloca anumite părţi din operaţiunile băncii.

Deşi bilanţul băncii, care se ridică la active de 556 miliarde euro, este mai mult decât dublu ca mărime faţă de Banca Mondială şi aproape de zece ori mai mare decât Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, BEI-ul a reuşit până acum să evite scrutinul liderilor europeni.

Timp de mai multe luni, Financial Times a pus la un loc un tablou cu privire la caracteristicile băncii, a analizat registrele de creditare, declaraţii de la audit, corespondenţă internă, şi a realizat interviuri cu peste 20 de oficiali, directori şi angajaţi.

În urma analizei, a ieşit la iveală un creditor cu volume mari şi ultra-conservator. Nicio altă bancă nu are capacitatea de a suporta climatul financiar la fel de bine, nici abilitatea de a susţine proiecte de infrastructură de dimensiunea celor în care se aventurează BEI. Cu toate acestea, banca încearcă să îşi schimbe funcţionalităţile, acoperirea şi apetitul de risc, însă se confruntă cu vechile obiceiuri ale conducerii.

Criticii BEI susţin că banca preferă de cele mai multe ori proiectele uşor de finanţat, cu risc minim, care doar umflă bilanţul băncii fără a aduce efectiv valoare în spaţiul public.

Fondată în 1958 cu 66 de angajaţi, BEI a fost una dintre instituţiile originale ale proiectului european.

Pentru a satisface nevoia de prudenţă şi independenţă a nemţilor, BEI a fost numită bancă şi a fost nevoită să îşi strângă singură resursele financiare. Însă activitatea efectivă a instituţiei se apropie mai muilt de viziunea francezilor legată de un fond de dezvoltare, controlat politic şi care să ajute regiunile sărace.

Contradicţia se menţine chiar şi în ziua de astăzi, apreciază Judith Clifton, profesor în cadrul Universităţii Cantabria din Spania.

De-a lungul timpului, cea mai importantă funcţie a Băncii Europene de Investiţii a devenit gestionarea banilor ieftini, adunaţi cu ajutorul rating-ului AAA, şi transmiterea lor către state membre noi şi vechi.

Podurile, drumurile şi celelalte proiecte de infrastructură finanţate de EIB ajută la consolidarea pieţei unice, de la aeroportul din Varşovia şi până la podul Vasco da Gama din Lisabona.

În timp ce în prezent a început să se implice şi în proiecte de dezvoltare financiară şi inovaţie, cea mai mare parte a activităţii BEI se concentrează în continuare pe credite mari şi cu risc minim.

Până acum, BEI a scos în afara bilanţului credite neperformante de doar 330 milioane euro, din totalul de 1.390 mii de miliarde dolari pe care le-a acordat sub formă de credite de la lansare şi până acum, înregistrând o rată de doar 0,02% de neperformanţă.

„BEI este criticată de cele mai multe ori pentru polticile conservatoare şi chiar secretoase în unele cazuri. Asta a fost valabil în special în anii de după criza din 2008 - unde BEI ar fi putut ajuta mai mult“, atrage atenţia profesorul Clifton.

Chiar şi într-o perioadă în care susţine proiecte cu un grad de risc puţin mai ridicat, banca joacă în continuare extrem de sigur. În ultimul deceniu, BEI şi-a asigurat rezerve de 0,1% din totalul creditării - necrezând că poate avea un nivel de neperformanţă mai ridicat de atât. În acelaşi timp, banca germană de dezvoltare KfW a făcut rezerve de 0,8%, Banca de Dezvoltare a Chinei de 3,1%, iar Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare de 4,4%.

BEI spune că banca nu există pentru a-şi asuma riscuri, ci pentru a complementa cheltuielile Uniunii Europene cu instrumente financiare utilizate pentru a atinge ţintele publice. „Rating-ul AAA nu este o vanitate, ci este o parte integrantă a modelului nostru de business“, transmit reprezentanţii BEI.