La şefia Comisiei Europene. Lecţii şi întrebări după alegerea nemţoaicei Ursula von der Leyen la şefia Comisiei: va fi noul preşedinte mai îngăduitor cu statele est-europene rebele? Fără ele nu ar fi ajuns atât de sus

Autor: Bogdan Cojocaru 17.07.2019

Cel mai dramatic vot din istoria Comisiei Europene pentru alegerea preşedintelui instituţiei oferă câteva lecţii despre viitorul relaţiilor dintre centrele de putere din interiorul Uniunii Europene şi, de asemenea, trezeşte controverse.

Fostul ministru al apărării din Germania Ursula von der Leyen a fost aleasă de europarlamentari ca preşedinte al Comisiei Europene, cea mai puternică poziţie din instituţiile UE, cu 383 de voturi pentru, din totalul de 733 de europarlamentari prezenţi, cu doar nouă voturi peste numărul minim de care era nevoie.

Adusă pe scena politică de la Berlin de cancelarul german Angela Merkel în 2005 şi considerată a doua cea mai puternică femeie politician din Germania, Von der Leyen este prima femeie care conduce Comisia Europeană şi prima confirmată cu o majoritate atât de mică, scrie Financial Times.

Au refuzat s-o voteze în principal membri ai formaţiunilor ecologiste, ai grupurilor socialiştilor, de stânga radicală şi de extrema dreaptă şi chiar şi câţiva macronişti, după spusele liderilor acestora. Cine i-a adus nemţoaicei victoria? Urmează propunerile statelor membre ale UE pentru poziţiile de comisari şi locotenenţi ai preşedintelui.

Atenţia se va concentra iniţial pe acele partide din afara curentului principal al căror sprijin a făcut diferenţa. Este vorba de circa 40 de europarlamentari ai partidului Lege şi Justiţie din Polonia (PiS), considerat populist şi perturbator al valorilor europene, şi ai mişcării Cinci Stele din Italia. Întrebarea care se pune este dacă von der Leyen le este acum datoare cu ceva.

Atât de îngrijorată era Merkel în legătură cu votul încât l-a sunat pe omologul polonez pentru a-l compătimi că Lege şi Justiţie nu a reuşit să-şi asigure poziţii de top în Parlamentul European - fostul premier polonez Beata Szydlo nu a reuşit să obţină conducerea Comisiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Afaceri Sociale din Parlamentul European.

Astfel, s-ar putea ca Varşovia să se aştepte la şi mai multă opoziţie când sunt distribuite portofoliile pentru comisarii echipei lui Von der Leyen. Unii europarlamentari sunt îngrijoraţi că noua conducere a Comisiei ar putea în schimb adopta un ton mai relaxat în ceea ce priveşte statul de drept când vine vorba de regimuri iliberale cum sunt cele din Polonia şi Ungaria.

Von der Leyen a evitat să facă referire la „Articolul 7“ - mecanismul care protejează principiul statului de drept şi care dă atâtea bătăi de cap Varşoviei şi Budapestei.  Unele surse spun că ideea ca liderii UE s-o propună pentru funcţia de preşedinte al CE pe Von der Leyen a venit de la preşedintele Franţei Emmanuel Macron, în timp ce secretarul de stat al Ungariei Zoltán Kovács susţine că statele din grupul de la Vişegrad (Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia) sunt cele care au venit cu propunerea, scrie Hungary Today.

Guvernul maghiar a văzut în numirea nemţoaicei o victorie clară cu toate că aceasta a criticat de mai multe ori guvernele din V4. Doi diplomaţi citaţi de Politico au spus că ţările din V4 o sprijină pe Von der Leyen ca parte a unui acord al acestora cu Germania.

Pe de altă parte, scrie Reuters, politicianul german, care va prelua cârma CE din noiembrie, a promis că va introduce un mecanism de evaluare anuală a respectării principiului statului de drept în fiecare ţară membră a UE. Ea susţine condiţionarea ajutorului UE din următorul buget comun, din 2021, de aderarea la principiile democratice.

Piotr Maciej Kaczynski, fost cercetător la Centrul pentru Studii despre Politici Europene din Bruxelles, iar acum blogger, scrie pentru Euractiv că există speculaţii că noul preşedinte al CE va avea trei vicepreşedinţi, dar niciunul dintre ei nu va veni din partea Europei de Est.

Pe termen mai lung, îngrijorarea noului preşedinte al CE ar putea fi aritmetica puterii. Parlamentul European este mai fragmentat ca niciodată şi există un semnal slab că se încheagă o coaliţie stabilă între cele trei sau patru partide pro UE de care este nevoie pentru o majoritate.

Votul pentru Von der Leyen a demonstrat că ea se va lovi de lipsa unei reţele solide de influenţă în Parlament. Precaritatea votului pentru Von der Leyen este un semnal că se produc schimbări politice de profunzime în modul în care funcţionează UE, scrie EUobserver.

Este vorba de o transformare care a început în anii ’90 şi care va continua. Este rezultatul fragmentării peisajului politic  din UE şi al creşterii puterii Parlamentului European. Pentru EUobserver, votul fără precedent pentru Von der Leyen oferă câteva lecţii.

Prima este că nu mai există o coaliţie loială în Parlamentul European. Apoi, grupurile politice nu-şi mai pot forţa membrii să voteze în bloc. De asemenea, în viitor, la fiecare vot va fi nevoie de mult timp pentru găsirea unei majorităţi. Noul preşedinte al CE are deja propuneri controversate privind protecţia mediului (a propus o taxă vamală pe carbon şi reducerea emisiilor blocului cu 55% în 2030, faţă de angajamentul actual de 30%). A patra lecţie este că fără un nou sistem electoral, accidentele la numirea preşedintelui CE sunt o certitudine, iar a cincea că nicio înţelegere nu va mai fi posibilă fără includerea Europei centrale şi de est în procesul de decizie.

PiS, partidul de guvernământ din Polonia, pe punctul de a fi penalizat de UE pentru nerespectarea principiului statului de drept şi care este reticent să adopte reduceri rapide ale emisiilor de carbon, s-a grăbit deja să-i amintească noului preşedinte al CE că majoritatea cu care a câştigat votul se bazează pe sprijinul formaţiunii.