„Povestea de dragoste” dintre ţările est-europene precum România, Ungaria şi Bulgaria, şi energia nucleară se confruntă cu probleme

Ambiţiile ţărilor din fostul bloc comunist de a dezvolta sistemele de energie nucleară, se confruntă cu probleme pe fondul lipsei de timp şi de bani, potrivit Bloomberg.

La cinci ani după ce guvernul Ungariei a semnat un acord cu compania de energie nucleară Rosatom Corp pentru construcţia a două reactoare nucleare noi la centrala îmbătrânită de la marginea oraşului Paks, nu există încă nicio dată oficială de început pentru proiect.

 „Trebuia să ne dăm seama că nu este atât de uşor să construieşti o centrală nucleară. Este foarte greu să ne imaginăm cum vor evolua lucrurile”, spune Zoltan Gorog, un agent imobiliar din oraşul Paks care s-a pregătit pentru „invazia” de ruşi care ar fi trebuit să vină să lucreze la noul proiect.

În timp ce alte ţări mai bogate precum Germania şi Franţa ezită să apeleze la soluţii nucleare din cauza costurilor şi a impactului asupra mediului înconjurător, în fostul bloc comunist problema este că entuziasmul faţă de energia nucleară nu se ridică la nivelul capacităţii de execuţie. În toată regiunea, unde Uniunea Sovietică construise majoritatea centralelor nucleare puse astăzi în funcţiune, autorităţile nu au destul timp şi nici destui bani.

Centralele care se apropie de sfârşitul vieţii lor operaţionale, corelate cu cererea în creştere pentru energie şi cu termenele limită impuse pe emisiile de carbon, montează guvernele din regiune pentru a găsi noi soluţii.

Alături de Bulgaria, şi România, Slovacia, Republica Cehă şi Slovenia vor să îşi extindă sau să îşi renoveze sistemele. Mai mult, Bulgaria şi Polonia vor să îşi construiască noi centrale.

Însă centralele nucleare vin cu consturi de construcţie extrem de ridicate şi cu o anumită complexitate la nivelul cerinţelor UE pe care trebuie să le respecte, ceea ce generează o fereastră de zece ani între momentul proiectării şi momentul finalizării.

Guvernele sunt presate de costurile care se pot ridica şi până la 15 miliarde de euro pentru construcţia unei centrale.

„În ceea ce priveşte costurile, nu este tehnologia câştigătoare în prezent, iar şansele sunt să nu fie niciodată. În ultimă instanţă este o problemă care ţine de dorinţa guvernelor de a construi astfel de capacităţi, şi dacă au puterea să subvenţioneze astfel de costuri pentru a obţine o astfel de tehnologie de generare de energie”, notează Rob Barnett, senior analist pe politici energetice în cadrul Bloomberg Intelligence.

Cel mai departe în ambiţiile sale până acum a mers Slovacia, care ar putea conecta un nou reactor la reţea chiar anul viitor, deşi procesul ar putea cunoaşte întârzieri din cauza opoziţiei vecinilor din Austria şi a unor discuţii cu privire la aspectele financiare şi de management din spatele proiectului.

Un exemplu relevant este Bulgaria, care până acum nu a reuşit să găsească finanţare pentru a-şi construi a doua centrală nucleară în oraşul nordic Belene.

Planul pentru acest reactor a fost pus la păstrare iniţial după căderea comunismului, şi ar ajunge să coste statul circa 25% din PIB.

Polonia, cel mai mare consumator de energie generată pe bază de cărbune din Europa, vrea să îşi construiască primul reactor nuclear din istoria ţării în 2033, deşi nu a primit până acum aprobare guvernamentală pentru finanţare.

În România, unde se discută de zece ani posibila construcţie a unui nou reactor la centrala de la Cernavodă, guvernul a semnat în luna mai un acord cu China General Nuclear Power Corp. Totuşi, nu există încă niciun acord oficial cu privire la finanţare sau la parcursul proiectului.