Amnistia fiscală bucurie pentru debitori, dezamăgire pentru firmele fără datorii
Am strâns din dinţi, m-am împrumutat, dar am reuşit să-mi plătesc până la urmă datoriile faţă de bugetul de stat, în timp ce alţii care, intenţionat nu şi-au achitat obligaţiile fiscale, sunt scutiţi acum de plată, beneficiind din plin de cadourile fiscale oferite de stat.
Această nemulţumire din partea celor care înregistrează datorii la stat este exprimată vehement încă de la apariţia zvonurilor privind amnistia fiscală, revolta accetuandu-se odată cu apariţia actului normativ care reglementează anularea unor obligaţii fiscale principale sau chiar accesorii, eşalonarea sau alte modalităţi de stingere a obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat. Este vorba de Ordonanţa Guvernului nr 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale, publicată în Monitorul oficial din 05 august 2019.
Aşteptată ordonanţă privind aşa-zisa ,,amnistie fiscala’’ impune însă debitorilor un tratament distinct din perspectiva facilităţilor fiscale acordate, în funcţie de cuantumul obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat la data de 31 decembrie 2018.
Astfel, firmele cu datorii la sfârşitul anului 2018 mai mari de un million lei şi neachitate, pot beneficia de înlesniri la plata obligaţiilor bugetare, conversia în acţiuni a obligaţiilor principale, stingerea obligaţiilor bugetare principale prin darea în plată a unor bunuri imobile sau chiar de anularea a maxim 50% din obligaţiile bugetare principale.
Potrivit actului normativ adoptat recent, această măsură a fost luată în scopul revitalizării şi evitării deschiderii procedurii insolvenţei şi se adresează debitorilor persoane juridice de drept public său privat, cu excepţia instituţiilor publice şi a unităţilor administrativ-teritoriale, aflaţi în dificultate financiară şi pentru care există riscul intrării în insolvenţă. Aceştia îşi pot restructura atât obligaţiile bugetare principale (debitele) restante la data de 31 decembrie 2018 în cuantum mai mare sau egal cu un milion lei, precum şi obligaţiile bugetare accesorii (dobânzi, penalităţi de întârziere, penalităţi de nedeclarare sau declarare eronată).
Pentru a beneficia de respectivele facilităţi, debitorii trebuie să îndeplinească o serie de condiţii şi să depună la A.N.A.F. o notificare prealabilă, până la data de 30 septembrie 2019.
De reţinut că dacă până la acest termen nu se notifică organul fiscal cu privire la intenţia de a beneficia de restructurarea obligaţiilor bugetare, debitorul este decăzut din dreptul de a mai beneficia de astfel de facilităţi. Odată cu transmiterea acestui document, debitorul se adresează şi unui expert independent, în vederea întocmirii planului de restructurare şi a testului creditorului privat prudent.
Important de precizat este faptul că solicitarea de restructurare, împreună cu planul de restructurare şi testul creditorului privat prudent, se poate depune la ANAF în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei.
Testul creditorului privat prudent, noutate în domeniul procedurii fiscale, reprezintă o analiză de sine stătătoare, efectuată pe baza premiselor avute în vedere în cadrul planului de restructurare a debitorului, din care să rezulte că statul se comportă similar unui creditor privat, suficient de prudent şi diligent, care ar obţine un grad mai mare de recuperare a creanţelor în varianta restructurării comparată atât cu varianta executării silite, cât şi cu varianta deschiderii procedurii falimentului.
În privinţa obligaţiilor bugetare care pot fi restructurate, reţinem că fac obiectul acestei proceduri, toate sumele care se cuvin bugetului general consolidat, individualizate în titluri executorii, existente în evidenţa organului fiscal central, precum şi obligaţiile bugetare declarate de debitor sau stabilite de organul fiscal competent prin decizie după data de 1 ianuarie 2019 aferente perioadelor fiscale de până la 31 decembrie 2018. Pot fi restructurate şi obligaţiile bugetare principale şi accesorii stabilite de alte organe decât organele fiscale, precum şi amenzile de orice fel, transmise spre recuperare organelor fiscale centrale după data de 1 ianuarie 2019.
Nu pot beneficia de acest tratament debitorii cu obligaţii bugetare ce fac obiectul compensării şi nici cei ale căror obligaţii sunt stabilite prin acte administrative suspendate la executare în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
Interesante sunt şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească debitorii pentru a beneficia de restructurarea obligaţiilor bugetare.
În primul rând, aceştia nu trebuie să se încadreze în categoria contribuabililor care pot beneficia de eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale, neîndeplinind cerinţele Codului de procedură fiscală, şi nici să se afle în procedura insolvenţei sau în stare de dizolvare.
De asemenea, pentru a beneficia de restructurare, este obligatoriu ca debitorii să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal.
În plus, aceştia trebuie să prezinte organului fiscal un plan de restructurare şi un test al creditorului privat prudent, întocmite de un expert independent.
Planul de restructurare cuprinde, în mod obligatoriu, prezentarea situaţiei patrimoniale a debitorului, a cauzelor şi amploarea dificultăţii financiare a debitorului, precum şi măsurile luate de debitor pentru depăşirea acestora. De asemenea, planul trebuie să prevadă măsurile de restructurare a debitorului şi modalităţile prin care acesta înţelege să depăşească starea de dificultate financiară, cu termene clare de implementare, măsurile de restructurare a obligaţiilor bugetare, precum şi prezentarea indicatorilor economico-financiari relevanţi care să demonstreze restaurarea viabilităţii debitorului.
Restructurarea obligaţiilor bugetare poate fi constituită din una sau mai multe măsuri, din care una dintre măsuri trebuie să fie reprezentată de înlesnirile la plata obligaţiilor bugetare. Prin înlesniri la plata obligaţiilor bugetare se înţelege plata eşalonată a obligaţiilor bugetare principale, precum şi amânarea la plată a accesoriilor şi/sau a unei cote din obligaţiile bugetare principale, în vederea anulării.
În afara înlesnirilor la plată, prin planul de restructurare pot fi propuse ca măsuri de restructurare a obligaţiilor bugetare, conversia în acţiuni a obligaţiilor bugetare principale, stingerea obligaţiilor bugetare principale prin darea în plată a unor bunuri imobile ale debitorului sau anularea unor obligaţii bugetare principale în condiţiile stabilite de ordonanţă.
Foarte important este faptul că masura de anulare a unor obligaţii bugetare principale poate avea loc pentru maximum 50% din totalul obligaţiilor bugetare principale, în condiţiile plăţii unei cote părţi din cuantumul obligaţiilor bugetare care fac obiectul înlesnirii la plată (procent variabil în funcţie de obligaţiile anulate) şi nu poate avea ca obiect obligaţii bugetare principale şi accesorii reprezentând ajutor de stat de recuperat.
De asemenea, debitorul trebuie să achite obligaţiile bugetare scadente în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2019 şi data depunerii solicitării de restructurare şi să îndeplinească toate obligaţiile fiscale impuse de ordonanţă pentru fiecare an în care beneficiază de înlesnirea la plată.
Planul de restructurare poate să prevadă măsuri de restructurare a debitorului, precum restructurarea operaţională şi/sau financiară, restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social sau restrângerea activităţii prin valorificarea parţială a activelor din averea debitorului.
Inedit este faptul că în cazul facilităţilor fiscale constând în restructurarea obligaţiilor bugetare, debitorul este supus unui regim de monitorizare şi supraveghere, expertul independent realizând o urmărire permanentă a acestuia, întocmind periodic un raport privind stadiul implementării, pe care îl transmite organului fiscal. De asemenea, pe toată perioada implementării măsurilor incluse în planul de restructurare, organul fiscal central instituie un regim de supraveghere a debitorului cu privire la respectarea prevederilor din planul de restructurare, precum şi a măsurilor de restructurare a obligaţiilor bugetare.
Trebuie să reţinem şi faptul că pentru obligaţiile bugetare ce formează obiect al restructurării, cu excepţia obligaţiilor bugetare principale reprezentând ajutor de stat de recuperat, nu se datorează şi nu se calculează obligaţii de plată accesorii de la data aprobării planului de restructurare.
În ceea ce priveşte executarea silită, pentru obligaţiile fiscale care fac obiectul restructurării, aceasta nu începe sau se suspendă de la data depunerii solicitării de restructurare.
Odată cu comunicarea deciziei de aprobare a planului de restructurare către debitor, organele fiscale competente comunică, în scris, instituţiilor de credit la care debitorul are deschise conturile bancare şi/sau terţilor popriţi care deţin/datorează sume de bani debitorului măsura de ridicare a executării silite prin poprire.
Solicitarea de restructurare se poate depune în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei, sub sancţiunea decăderii.
Debitorii, persoane fizice şi juridice, cu obligaţii bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2018 în cuantum mai mic de un milion lei, pot beneficia de anularea dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2018 cu condiţia achitării integrale, până la data data de 15 decembrie 2019, a tuturor celorlalte debite. Cererea de anulare a accesoriilor se depune după îndeplinirea condiţiilor, dar nu mai târziu de 15 decembrie 2019.
Important de precizat este faptul că pot beneficia de aceste facilităţi fiscale şi debitorii - persoane fizice sau entităţi fără personalitate juridică, unităţi administrativ-teritoriale sau subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti ori instituţiile publice - care au obligaţii bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2018 de un milion lei sau mai mari.
În cazul obligaţiilor bugetare restante la 31 decembrie 2018 mai mari sau mai mici de 1 milion lei, datorate bugetelor locale, pot fi anulate obligaţiile fiscale accesorii de către unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ- teritoriale ale municipiului Bucureşti, opţional, dacă consiliul local stabileşte, prin hotărâre, aplicarea acestor prevederi.
________
Am început acest material cu nemulţumirea şi chiar dezamăgirea faţă de aceste măsuri, exprimate de către cei care îşi plătesc la scadenţă datoriile către stat şi încerc să găsesc în finalul acestui material argumente care să susţină demersurile ANAF în privinţa facilităţilor fiscale acordate.
Opinia mea este că principalul scop urmărit prin recenta ordonanţă este reducerea arieratelor bugetare, de notorietate fiind faptul că acesta este un obiectiv strategic al ANAF urmare numeroaselor solicitări din partea organismelor Uniunii Europene.
În mod evident, este justificată starea de antipatie faţă de aceste măsuri, manifestată de către contribuabilii bun-platnici, mai ales că în nenumărate rânduri statul le-a promis anumite bonificaţii pentru plata integrală, la scadenţă sau înainte de scadenţă, a sumelor datorate bugetului de stat, lucru care însă nu s-a transpus în realitate.
Există şi o teorie conform căreia este mai important pentru stat să încaseze o parte din creanţe, chiar dacă anulează parţial din sumele care pot fi recuperate, decât să nu încaseze nimic.
De urmărit în perioada următoare încasările care se vor obţine urmare măsurilor de restructurare, astfel că o recuperare bună a creanţelor care fac obiectul facilităţilor fiscale oferite de O.G 6/2019 ar justifica într-o oarecare măsură aceste demersuri întreprinse de A.N.A.F.
Rămâne totuşi inechitatea creată între cei care beneficiază de cadourile fiscale oferite de ordonanţă, economisind astfel sume importante de bani cu care pot să-şi dezvolte afacerea şi cei care îşi achită la timp datoriile către stat şi care, dimpotrivă, se împrumuta în acest scop, înrăutăţindu-şi situaţia financiară, fiind nevoiţi să apeleze uneori la măsuri extreme în vederea evitării unui colaps financiar, cum ar fi sugrumarea investiţiilor sau majorarea preţurilor practicate pe piaţă.
Asemenea măsuri nu pot conduce pe termen lung decât la efecte negative pentru aceste firme defavorizate, în timp ce societăţile care au beneficiat de-a lungul timpului de diverse cadouri oferite de stat pot căpăta poziţii mai favorabile pe piaţă comparativ cu cele care au avut un comportament fiscal corect.