Make Romania Great Again” – Înapoi la “Epoca de aur”

Nu este limpede de ce oamenii iubesc iluziile şi-îmbrăţişează trecutul, ca şi cum trecutul ar fi orizontul oricărui viitor.

Vechii greci – şi sunt mii de ani de atunci - visau la o “Epocă de aur” trecută, în vreme ce se apărau de muşte cu frunze de palmier. Latinii făceau la fel. Comunismul, în vremurile de azi, a întors istoria cu fundul în sus şi a văzut “Epoca de aur” în viitor, nu în trecut.

Este complicată truda de a socoti aici ce este ticăloşie şi ce este nostalgie.

De la Hesiod încoace – cel care a inventat oamenii de aur şi Epoci de aur, de argini, de bronz, de fier, acum cam 2.700 de ani – lumea visează înapoi. Platon, unul dintre cei mai înţelepţi dintre greci, intră şi el în jocul vârstelor lumii: zei, eroi, oameni. Sunt mulţi învăţaţi care joacă şotronul aurului şi al argintului, al inorogilor şi al măreţiei neînchipuite.

“Make USA Great Again” spune azi preşedintele Trump – şi nu este nimic original în judecata sa. Doar că America nu a fost niciodată mai puternică decât azi. Generos, dl Trump i-a făcut cadou dlui Iohannis o şăpcuţă inscripţionată: ”Make Romania Great Again”. Este o glumă drăguţă, dar este şi un bun prilej de a aminti: niciodată în istoria ei România nu a dus-o mai bine ca azi.

Atunci de ce ”Make Romania Great Again”?

Trăim cu credinţa că vremea dintre cele două războaie mondiale a fost o culme pentru România. Istoricul Bogdan Murgescu demontează acest mit într-un studiu amplu, “România şi Europa. Acumularea decalajelor economice (1500‑2010)”, publicat în urmă cu câţiva ani. Din 1918, anul Unirii, până la începutul celui de-al doilea război mondial, pe ansamblu, progresul a fost infim, arată datele analizate de profesorul Murgescu.

Sunt supărat pe cei care s-au ocupat de drumurile din România, în ultimii 30 de ani. Sunt suparat pe cei care s-au ocupat de starea căilor ferate din România, în ultimii 30 de ani. Dar îmi aduc aminte. În copilăria mea, navetiştii din trenurile de pe ruta Galaţi – Tecuci mergeau agăţaţi de uşi, pe tampoane sau se urcau pe vagoane, atât era de aglomerat. Acum, chiar dacă vagoanele sunt murdare, şi sunt murdare, oribil de murdare, am alternativă: autocarele private. Unde şoferii sunt mitocani, dar măcar ajung la timpul scris în orar.

Ştiu ca în palmă drumul de la Tecuci la Bucureşti. Acum 20 de ani era o oroare. Acum este un drum bine asfaltat, marcat bine - o oroare mai mică.

Moldovenilor le-ar trebui o autostradă. “Make Romania Great Again” ar putea fi, prin umare, doar pentru căruţe.

Lingviştii explica evoluţia unei limbi în termeni străini pentru cei mai mulţi dintre noi: sincronia şi diacronia. Dar poate fi valabil pentru orice, de ce nu?

Dacă privesc din pespectiva sincronică, eu nu am motive să rămân în ţara asta. Trenurile cu care merg eu sunt murdare, întârzie îngrozitor, au viteze de 45km/h. În Italia, ţară în faliment după unii, trenurile personale, sunt curate şi merg cu 165km/h. E adevărat: calea ferată de la Bologna la Florenţa, de nici 100 de kilometri, a costat acum 10 ani 6 miliarde de euro.

Dacă privesc din unghiul diacroniei văd o şosea Buzău – Bucureşti îngustă, dar bună, pe care merg cu 50 km/h, ceea ce mă umple de furie, dar e altceva faţă de o şosea de coşmar, acum 20 de ani.

O autostradă de la Iaşi la Bucureşti ar fi o minune. Dar pentru ea cineva ar trebui să pună deoparte 5 miliarde de euro. Pentru autostrăzile de peste munţi – Sibiu/Piteşti; Ploieşti/Braşov; Suceava/Târgu Mureş – deoparte ar trebui puşi măcar 15-20 de miliarde de euro. Cine ar putea să facă asta? Şi, culmea, o ţară cu un PIB de 200 de miliarde de euro chiar ar putea face acest efort, în zece ani să spunem.

Preşedintele Klaus Iohannis s-a întors din America cu o şapcă pe cap: “Make Romania Great Again”. Again, ce?

Tânărului locotenent rus, Lev Tolstoi care s-a îmbolnăvit de sifilis în bordelurile Bucureştiului acum 150 de ani i-a plăcut şi, desigur, i-ar mai plăcea, dacă ar putea – cititi-i memoriile. Zoaiele Ploieştiului de care este îngrozit generalul rus Pavel Kiseleff – “Great Again”? Nu cred.

Zece miliarde de dolari aduc americanii în România în urma vizitei preşedintelui Iohannis în SUA. Aşa susţin fildelii preşedintelui. Nu au adus în 30 de ani decât 1 miliard de dolari.

În aceeaşi vreme, 3-4 milioane de români au plecat în Europa. Nu în America.

Câţi români merg anual în USA pentru a deveni această poveste cu vizele o problemă naţională?

The Washington Post, un ziar care îi este ostil preşedintelui Trump face o socoteală de copii: preşedintele i-a invitat la Casa Albă în ultimii ani pe toţi liderii din Estul Europei, dar pe niciunul din cei mari din Vest.

Augurii nu spun nimic bun. Ar fi trist şi, istoric, grav, ca SUA şi Europa să-şi lărgească conflictul.

”Make Romania Great Again” nu se potriveşte României.

România este în Europa, iar bunăstarea ei este construită aici. Nu mai căutaţi salvarea în America.