O prezenţă luminoasă

Nu mă aştept ca dl Theodor Paleologu să ajungă preşedinte. De fapt nu va fi niciodată preşedinte. Ar putea ajunge şef de stat într-o republică parlamentară în care un parlament îndrăzneţ ar decide că un guraliv solar ar prinde bine ţării. Nu este cazul nostru, azi.

Şi fac o precizare: nu sunt prieten cu dl Paleologu, ne-am întâlnit o singură dată la „zilele diplomaţiei”, cu mulţi ani în urmă, eu ziarist, el ambasador. Şi ne-am uitat, desigur la o jumătate de oră.

Nu ştiu de ce lipsita de şansă a încercării dlui Paleolgu mi-a adus aminte de o carte – „Homo Ludes”: „Omul care râde”, „Omul care se joacă”.

„Realitatea că atât tragedia cât şi comedia se atrag în joc este vizibil în mod permanent”, scrie Johan Huizinga, răbdătorul autor a acestei cărţi minunate*.

Dar candidatura Domniei sale mi-a mai adus aminte că are el are un business ciudat. Nu e îndoială că-şi promovează businssul prin această candidatură. Mai sunt candidaţi la preşedinţie cu afaceri – celebru este dl Catarama. Poate din cei 23 înscrişi deocamdată o mai fi având careva cu câte o dugheană.

Paleologu duce oameni prin ruine şi le povesteşte istoria acestora – Roma, Athena, Florenţa, istorii tăcute pe lângă care milioane de turisti trec fără să stie nimic despre ele. Frumos, nu ştiu cât de scump.,

Poate să facă asta pentru că el a beneficiat de o educaţie aleasă, dar nu aici. Oamenii care merg cu el vor probabil să recupereze din ceea ce nu le-a predat şcoala de acasă. Din mic în mai mic ajungem la ziua de azi: părinţii cu bani îşi duc copiii la grădiniţe private; părinţii fără bani, dar mobilaţi la cap se tem că copii lor în acest loc, în şcolile de stat, nu vor ajunge la fel de performanţi ca ceilalţi, iar stresul e cumplit. Despre restul? Ei nu există.

Eu sunt încântat că poţ face bani din cultură, dar ca să faci bani din cultură trebuie să fii stăpânul jocului. Nu poţi cu universităţi care nu sunt măcar în topul celor 1.000 universităţi din lume.

Am râs împreună cu o prietenă de o ştire publicată de „X” canal de ştiri: „Paleologu, atac furibund la Iohannis şi Dăncilă”. Iar atacul furibund arăta aşa, citez din memorie: „Dl Iohannis şi Doamna Dăncilă au o agendă personală legată de alegerile prezindeţiale”. Curat furibund atac.

Uitaţi-vă pe CV-urile oamenilor politici: cu cât sunt mai lipsiţi de şcoală, cu atât sunt mai violenţi în limbaj. Întreaga societate e aşa.

Nu ştiu câţi muşterii va smulge pentru businessul său dl Paleologu, cu această candidatură. Dar el este o prezenţă agreabilă, într-o lume sumbră. Dacă ar înjura în biserică, lumea ar crede că se roagă. Nu mă simt în niciun fel spunând ce am spus. Ma simt normal. Dar, mai ştii?

Johan Huizinga:„Realitatea că atât tragedia cât şi comedia se atrag în joc este vizibil în mod permanent”.

*(Johan Huizinga, Homo Ludens, pagina 238, Editura Humanitas, 2012)