Reportaj ZF Afterhills: Iaşiul avea nevoie de festival, din aceleaşi motive pentru care are nevoie de Autostrada Moldovei. Pentru că zecii de mii de oameni au arătat că au poftă de distracţie şi au pus Dobrovăţul pe harta Europei pentru o săptămână

Autor: Alex Ciutacu 05.09.2019

Moldova a prins iarăşi viaţă la finalul verii, cu un festival care se află deja la a treia ediţie, şi care reuşeşte să completeze imaginea Iaşiului nou – un Iaşi modern, unde marile companii intră deja de câţiva ani, unde antreprenoriatul a prins viaţă, unde îţi comanzi Uber-ul la intrarea de la Starbucks.


În mijlocul mulţimii, puţin în spatele gardului dar urcată pe o treaptă încât să fie vizibilă, o fată creaţă îşi face zâmbind treaba. Părul îi sare dintr-o parte în alta, dar pentru ea nu asta contează. Ci muzica. Ea cântă „De la stânga, la dreapta până-n spate, mergem mai departe, mergem mai departe”. Prin gesturi.

A venit aici ca interpret mimico-gestual, şi cântă pentru festivalierii cu deficienţe de auz bucata muzicală redată în spatele ei, unde Şuie Paparude – pionieri ai muzicii electronice româneşti – stau pe scena principală, într-un mix impresionant de lumini şi organizare tehnică.

sursa foto: Miluţă Flueraş

Mulţimea din faţa lor nu e deloc ceva obişnuit pentru o regiune care a dus până de curând lipsă de o astfel de mişcare socială. De la generaţia Z, scoşi din ţiplă, îmbrăcaţi streetwear, aliniaţi lângă oameni trecuţi uşor de 40 de ani sau chiar mai mult, şi până la milienialii care erau peste tot, mulţimea este vie. Vibrează.

Cu 21.000 de festivalieri, seara de duminică încheie al doilea weekend din Afterhills, iar în spatele mulţimii adunate la scena principală se întinde festivalul.

De la un cort cu silent disco, lumini, picturi, proiecţii, şi corturi cu fel şi fel de activităţi – cum ar fi testarea realităţii virtuale – energia festivalierilor era evidentă chiar şi într-un colţ de festival, în faţa unei tonete de la producătorul românesc Bran. Aici peste 50 de oameni dansau aşteptându-şi băutura pe muzica aleasă de un DJ de la capătul tonetei.

Era ca un mini-festival în interiorul Afterhills.

„E impresionant că este în Iaşi şi că are amploarea asta”, îmi spune un antreprenor local. 

De fapt peste tot în jurul tonetei, la celelalte standuri, şi scene, ieşenii se poartă exact ca ceilalţi la celelalte festivaluri din ţară, cu aceeaşi lejeritate de integrare şi acelaşi gust pentru distracţie.

Şi asta arată că Iaşiul era pregătit, şi că Iaşiul are nevoie de o astfel de mişcare socială. Mulţi dintre oamenii veniţi acolo erau civilizaţi, deloc scoşi din zona de confort de plata cu ajutorul unei brăţări – deci moderni, actuali – şi erau multe familii.

În mijlocul pădurii, în Moldova, familiile de mână cu copiii se plimbau prin festival, de la o scenă la alta, de la o tonetă la alta, într-un mod care poate reflectă civilizaţia şi gradul de dezvoltare al unui oraş, al unei regiuni.

Până la urma urmei, potrivit calculelor organizatorilor, au fost 114.000 de festivalieri, într-un festival ce s-a întins pe o săptămână, cu două weekenduri pline de artişti şi vizitatori.

Cifra este rezultatul adunării festivalierilor din fiecare zi în parte. În total, potrivit datelor transmise de organizatori la solicitarea ZF, au fost aproximativ 35.000 de festivalieri unici, participanţi care au achiziţionat bilet.

În săptămâna Afterhills oamenii s-au adunat pentru artişti precum Rita Ora, GusGus, Don Diablo, Subcarpaţi, Telepopmusik, Claptone, Morcheeba, Sam Feldt şi Carla s Dreams. Iar în timpul zilei şi în mijlocul săptămânii a fost exact un festival de familie, cu show-uri de stand-up comedy de la Teo, Vio, Costel şi Dan Badea.

Morcheeba

Pe lângă tonetele de burgeri şi fastfood-uri, au fost prezenţi şi mulţi antreprenori locali, precum Castelul Brutarilor sau Stămâzzancoadă, în contextul în care organizatorii festivalului şi-au asumat susţinerea acestora.

INTERVIU. Ovidiu Biber, cofondator Afterhills: „Noi nu vrem să fim cel mai mare festival, vrem să fim cel mai iubit”

În contextul discuţiei despre susţinerea mediului local, dincolo de scene, în spatele tonetelor, pe cealaltă parte de parcarea imensă din afara porţii festivalului, lângă autobuzele care pleacă non-stop spre oraş, sunt casele locuitorilor din comuna Dobrovăţ. Nu mulţi la număr, pentru ei este ceva nou.

O conjunctură de proporţia Afterhills, ca mobilizare de forţe, i-a făcut şi pe ei să îşi deschide casele. Gospodarii locului şi-au deschis locuinţele pentru festivalierii care voiau să se cazeze în ele, în loc să aleagă campingul de lângă sau cazările din Iaşi.

De la casele lor, un drum şerpuit de aproape 30 de kilometri te duce în Iaşi, un oraş viu care nu mai arată ca acum 20 de ani, care a prins trenul dezvoltării. Iar dincolo de un oraş cu oameni tineri şi cu antreprenori însetaţi de a ţine pasul, se aşterne un drum şerpuit şi greoi până la Bucureşti. Dar chiar şi aşa, pentru o săptămână, inima Moldovei a avut noi ritmuri pe care să bată.

Acum că are festival de 3 milioane de euro, că a fost al patrulea oraş din România ca număr de angajări noi în 2018, cu aproape 10.000, că salariul mediu net a depăşit în judeţ 2.600 lei, acum că Iaşiul e pe un drum bun, mai are nevoie doar de „drumul” cel bun, numit Autostrada Moldovei.