Opinie Dragoş Dragoteanu, Euroest: Drogul antreprenorului modern

Cu toţii avem nevoie de adrenalină. Şi cu atât mai mult antreprenorii de succes. Poate, ceea ce ne deosebeşte cu adevărat de majoritate este dorinţa continuă de a avea sau de a face mai mult. Şi nu este vorba neapărat despre bani sau despre rezultate... Nemulţumirea continuă este numitorul comun.

Succesul este precum fericirea. Trece repede. În schimb, ceea ce persistă este dorinţa de autodepăşire, motivaţia intrinsecă de a întrece concurenţa, de a fi cunoscut şi recunoscut în mediul privat, de a produce cât mai mult şi, în final, de a fi numărul 1 în domeniu. Haideţi, spuneţi-mi şi spuneţi-vă că nu vă doriţi asta!

Atunci când intri în jungla din mediul privat, ca patron de companie, indiferent în ce domeniu lucrezi, fără să-ţi dai seama, nu mai eşti o persoană obişnuită. Una care aşteaptă salariul şi pentru care nu prea mai există provocări cu miză mare. Nevoia de succes devine drogul care schimbă jocul. Schimbă cursul vieţii, modul de existenţă, relaţiile cu prietenii, anturajul, posibilităţile financiare etc.

Dacă devii dependent de acest drog, cred că eşti mai aproape de a-ţi atinge obiectivele. În opinia mea, dependenţa de succes conduce la o responsabilitate mai mare, la o maturizare mai rapidă în business, la acceptarea unor compromisuri fără a te compromite, la sacrificii şi, mai ales, la puterea de a trece peste momentele grele. Dacă la un manager performanţa se poate măsură prin valoarea pe piaţa muncii raportată la anumite conjuncturi economice, valoarea unui antreprenor este dată de modul în care este perceput de alţi colegi din mediul privat.

Pentru mine nu banii fac diferenţa, ci implicarea în dezvoltarea domeniului de activitate sau în însănătoşirea mediului economic, în general. Câţi patroni aţi văzut că sunt interesaţi de acest lucru? Din păcate, cei mai mulţi se gândesc numai la interesul de moment sau strict la profitul personal. Mulţi clamează birocraţia, politicul, sferele de influenţă negative, lipsa măsurilor de sprijin în mediul privat, dar extrem de puţini sunt dispuşi să consume timp şi energie pentru a schimba lucrurile.

În aceste condiţii, apare drogul antreprenorului modern. El vrea mai mult, vrea acum, nu-i mai pasă de nimeni şi de nimic. Egotismul devine sursă permanentă prin care reuşeşte să se izoleze de problemele celorlalţi. Businessul să meargă, profitul să crescă şi, în rest, să fim sănătoşi. Pot să accept acest fenomen până la un punct, însă cred cu tărie că după aproape 30 de ani de democraţie este cazul să ne lărgim spectrul gândirii la un alt nivel.

Dacă vreţi să analizaţi cum arată o sursă de inspiraţie a unui dependent vă dau un exemplu concret: când economia merge, mai toţi patronii se vaită că nu găsesc forţă de muncă, că statul nu scoate pe piaţa muncii oamenii calificaţi de care au nevoie, că trebuie să plătească mai mult angajaţii, că a crescut salariul minim pe economie etc. Când economia este în recesiune sau în criză, la fel, dar alt gen de văicăreala, mai vehement: „Noi creăm locuri de muncă şi statul nu ne ajută, nu vrem să concediem oameni, dar nu avem încotro”...

Păi, ori vrem oameni şi nu găsim, ori nu vrem să concediem. De fapt, nu este vorba despre angajaţi. Este vorba de drogul din care ne alimentăm succesul. Ne pasă numai de noi şi de businessul nostru, angajaţii sunt unul dintre instrumentele care ne ajută să ne îndeplinim obiectivul.

Pentru cei care se simt lezaţi de cele citite, am un mesaj discret: vorbiţi cu voi înainte să mă atacaţi. Drogul după care tânjim se numeşte succes şi se traduce printr-o nemulţumire continuă, raportată la conjuncturi de moment. După 25 de ani de antreprenoriat, am constatat acest lucru. Când nu mai vrem performanţă în mediul privat redevenim oameni obişnuiţi, dar nu ne ţine mult. Dependenţa a rămas, ne plictisim repede şi trecem din nou la treabă. Aceleaşi probleme, alte provocări, un nou început. Acelaşi drog... Nemulţumirea ne împinge către succes. Drogul antreprenorului modern este sursa evoluţiei permanente.