Ce vinuri bem în acest weekend, 3 vinuri pentru 3 seri. Recomandările lui Cătălin Păduraru, preşedintele IWCB-VINARIUM

Ziarul Financiar 14.09.2019

Ei, bine, trebuie să mă explic periodic ce (vă) scriu în această rubrică. O fac cu plăcere. Mai exact, vreau să mă fac înţeles pe ce amănunte nu voi insista niciodată.

Nu vă voi ofensa cu detalieri ale parcursului senzorial, respectiv, faimoasele note de degustare cu toţi descriptorii reali sau inventaţi, cu toate „tonurile” aduse din pictură şi aşezate în lădiţe de cules din livadă sau în coşuri de flori. Nu că acestea nu ar exista, nu că nu ar fi foarte importante. Chiar sunt. Dar e bine să le descoperiţi Dvs. şi, eventual, să vă alegeţi un „ghid” serios din mulţimea de profeţi care aglomerează, astăzi, piaţa.

Prefer să vă semnalez, pur şi simplu, vinuri care merită a fi degustate, unele mai puţin cunoscute, altele care şi-au despăşit predecesorii. Alegerile sunt făcute în urma exeprienţei proprii – care cumulează vinuri cu punctaje bune la IWCB VINARIUM sau la alte concursuri, vinuri pe care le-am descoperit umblând prin lume sau vinuri eveniment.

Prefer, în aceeaşi măsură, să vorbim aici despre inteligenţa artificială (A.I.) care se va instala cât de curând şi în Lumea Vinului, despre realitate augmentată (A.R.), despre şansa istorică de a analiza vinul şi cu ajutorul auzului (printr-o metodă inventată aici, în România), despre istoria reală a vitis vinifera pe teritoriul ţării noastre (cea oficială frizând absurdul). Zona anecdoticului nu îmi este străină, lucrând şi studiind în această branşă încă de la începuturile noii epoci democratice, am poveşti despre fiecare cramă. Bineînţeles, aş fi fericit să aflu ce subiecte doriţi să dezvolt aici şi, pentru acest schimb de informaţii vă aştept pe „profilul” şi pe „pagina” de Facebook – Cătălin Păduraru sau IWCB VINARIUM.

Începem să fim o comunitate virtuală dar, nu-mi ascund dorinţa ca, într-o bună zi, să experimentăm împreună senzaţii nebănuite oferite de vinul bun în „off line”, „pe viu”.

1. CARPE DIEM, Bad Boys - Fetească Neagră & Saperavi 2017, Republica Moldova

2. Statiunea Blaj, Muscat Ottonel 2000. Demidulce.

3. Chateau Vartely, Tribut Divin XO, Republica Moldova

1. CARPE DIEM, Bad Boys - Fetească Neagră & Saperavi 2017, Republica Moldova

„Trăieşte clipa” – e un îndemn de care nu suntem străini, uneori repetându-l noi înşine pentru a ne scăpa de teroarea „priorităţilor”. Priorităţi care, nu ştiu cum se face, sunt mereu altele decât cele ale noastre, ca oameni. Oameni cu sentimente, cu visuri, cu ritmuri de viaţă care nu au aproape nimic în comun cu „to do”-urile zilnice.

O relaxare nervoasă instantanee, satisfacţie estetică şi gustativă, un zâmbet larg, necenzurat, acesta este vinul propus astăzi, cap de listă.

Un vin pe care nu îl găsim, încă, după cum am vrea, în România.

O Fetească Neagră sănătoasă face casă bună cu tinctorialul Saperavi (origine soi – Georgia). Mariaj fericit, punctat cu Aur la Marile Concursuri.

Cine are norocul să se afle prin Bucureşti sau prin împrejurimi în acest weekend (14-15 septembrie), poate să îl deguste la Festivalul Vinului Moldovei în România. Lagoo Snagov. Simplu. 

Pentru că pomenisem de anecdotic: acum un an, prin îndepărtata Chină, la tânguielile noastre –  juraţii aterizaţi pe meleaguri asiatice - cum că nu prea avem ce bea, proprietarul Carpe Diem, Ion Luca, ia telefonul şi îşi convinge importatorul din China (care era un american născut în Coreea), să ne livreze câteva baxuri de Carpe Diem. Acolo, la mii de kilometri distanţă de locul de baştină, vinul a părut fantastic. Aici, la câteva sute de kilometri de Moldova (Republica), este suficient să vă pară foarte, foarte bun.

2. Statiunea Blaj, Muscat Ottonel 2000. Demidulce.

Ştiu, ştiu ... şi Muscat Ottonel ... şi demidulce ...  ba, chiar şi Blajul parcă nu mai e la modă.

Aveţi, cumva, dreptate. Dar, gândindu-ne împreună, descoperim că putem fi bucuroşi sau îi putem face pe alţii fericiţi, fără să ne supunem limitelor trendului, modei.

În primul rând, Blajul a avut dintotdeauna vinuri cu o personalitate distinctă. Aciditatea şi „plinătatea” (endemism local) au făcut ca Muscatul de aici (împreună cu cel de la Bucium Iaşi) să fie printre cele mai valoroase din ţară. Adică, aromele puternice şi gustul dulceag se suprapun perfect peste această „vioiciune” naturală, aciditatea.

Să ne gândim că o parte dintre apropiaţii noştri se orientează către alte băuturi. De ce nu le-am face o invitaţie în lumea noastră prin intermediul unui vin uşor de înţeles, uşor de ţinut minte?

Ba, chiar şi pentru noi, de ce să nu ne extindem teritoriul de plăcere oeno şi la desert?

Mai mult, vinul provine din recolta istorică a anului 2000, atunci când am păşit în mileniul III. Vă asigur că este un vin care trece proba timpului şi va putea fi păstrat încă mult şi bine. Asta şi pentru „apropiaţii” de care vorbeam mai sus ...  care nu au încă vârsta legală pentru consumul  băuturilor bahice (am vrut să evit „alcoolice” şi am căzut în manierism jurnalistic).

Clar, e timpul pentru un Muscat.

P.S. Nu ştiu unde se găseşte. Cred că un telefon la Staţiunea de Cercetări Blaj, rezolvă problema. Metodă anacronică?! Păi, şi vinul are o parte de suflet din anii secolului XX.

3. Chateau Vartely, Tribut Divin XO, Republica Moldova

E o rubrică destinată vinului şi eu vorbesc despre... tărie?! Să îmi daţi voie, vă rog.

Este un Divin care e un produs „di vin”, cum spunem noi moldovenii. Divin, echivalentul pentru vinarsul pe care îl ştim reglementat aici, în actualul spaţiu administrativ românesc, are inclusă şi componenta calamburului reuşit.

Totuşi, mi-am luat libertatea de a nu prezenta un divin clasic, superambrat, cu note de tutun de pipă sau de cigars, cu miere şi nuci ş.a.m.d. ci, unul mai special. Tribut este mai asemănător stilului Armagnac şi, în ciuda vechimii, nuanţele cromatice sunt mai vii şi mai deschise (arămii cu tente roşiatice), iar gustul este mai direct, mai bărbătesc. Chiar dacă avem, încă, temperaturi plăcute afară, vântul răcoros de seară mi-a adus aminte ca vremea rece se apropie. Şi e bine să ne prindă „pregătiţi”...