De ce atâta pesimism cu privire la problema Europei legată de îmbătrânirea populaţiei? „O forţă de muncă europeană mai slabă nu trebuie să fie destinul nostru.“

Problemele Uniunii Europene cu privire la îmbătrânirea populaţiei nu pot fi soluţionate nici pe calea fertilităţii şi nici a migraţiei, însă participarea la forţa de muncă şi educaţie oferă motive clare de optimism, scrie Nicholas Gailey, coautor al Demographic Scenarios for the UE, într-o opinie publicată de Euractiv.

Multe voci proeminente au opinii divergente privitoare la modalităţile de întinerire a Europei şi la soluţionarea dependenţei de sistemele sociale, însă dezbaterile aprinse judecă greşit relaţiile pe care migraţia şi fertilitatea le pot avea cu problema demografică a UE.

Un studiu demografic recent al Comisiei Europene arată că Europa are o cale de a depăşi această dilemă. Aceasta priveşte o mai amplă şi eficientă integrare în forţa de muncă în special a femeilor şi persoanelor considerate adesea prea în vârstă. „O forţă de muncă europeană mai slabă nu trebuie să fie destinul nostru“, scrie Gailey.

O creştere a numărului de persoane dependente de sistemul social poate fi evitată dacă statele membre ale UE se îndreaptă treptat către ratele mai mari de participare la forţa de muncă deja atinse de Suedia pentru bărbaţi şi femei la orice vârstă. Un astfel de avans în următoarele decenii ar face o diferenţă decisivă. Pe lângă participarea la forţa de muncă, promovarea unei educaţii relevante oferă o a doua ţintă de politică pentru a aduce sub control problema îmbătrânirii. În spiritul adaptabilităţii, concepţia noastră cu privire la cine este „în vârstă“ merită un update.

Europenii au vieţi mai lungi, mai sănătoase decât oricând. Aceasta ar trebui să se refecte în opţiuni flexibile de pensionare în condiţiile în care vârsta de 65 de ani nu mai este sinonimă cu sfârşitul perioadei active a vieţii.

Mărimea familiilor rămâne sub ceea ce se doreşte în Europa din cauza unei varietăţi de bariere. Creşterea copiilor necesită o infrastructură adecvată şi susţinere financiară şi culturală dacă se doreşte moderarea îmbătrânirii populaţiei pe termen lung, scrie Gailey.

Dar pentru viitor, cel puţin până în 2060, incentivizarea participării la forţa de muncă şi cultivarea capitalului uman oferă strategii puternice pentru soluţionarea problemei îmbătrânirii nu numai pentru Europa, dar şi pentru Japonia, China, SUA şi alte ţări în situaţii similare.