Pofta de război a Turciei nu va opri companiile străine să investească acolo. Turcia este o piaţă mult prea mare şi cu rădăcini mult prea adânci în lanţurile de producţie globale

Autor: Bogdan Cojocaru 16.10.2019

Ofensiva militară turcă în Siria contra miliţiilor kurde susţinute de Occident a atras sancţiuni economice din partea SUA considerate prea slabe pentru a avea vreun impact şi un răspuns incoerent din partea UE constând în condamnări verbale şi îngheţarea unor livrări de arme. Unii analişti spun că Uniunea nu are nicio putere în a stăvili pofta de război a Ankarei şi a turcilor.



Singura reacţie notabilă a avut-o Volks­wagen, care a anunţat că amână decizia finală privind construirea unei fabrici de maşini în Turcia. Însă analiştii spun că anunţul ţine mai mult de imagine, o decizie în favoarea Ankarei în contextul actual putând păta reputaţia şi aşa zdrenţuită a marelui producător auto german. Experţii nu au dubii că preferinţa VW pentru proiectul turcesc va rămâne intactă în pofida actualelor turbulenţe politice. Turcia este prea bine înrădăcinată în lanţul de producţie auto internaţional. Renault, Fiat şi Ford au şi ele fabrici acolo. Apoi, Turcia are în mânecă o carte la care multe companii au început să râvnească: forţă de muncă abundentă şi mai ales ieftină - salariul minim este mai mic chiar şi decât cel din Bulgaria, cea mai săracă economie din UE. De altfel, Ankara a avut grijă să facă din economia turcă o bază importantă pentru o multitudine de companii şi firme occidentale. Lipsa de energie a reacţiilor interna­ţionale la incursiunile militare ale Turciei în Siria ar putea fi o reflexie a acestei situaţii.

Preşedintele american Donald Trump are două turnuri ce-i poartă numele în Istanbul. Povestea lor spune multe despre politicile sale. Abandonarea fără preaviz a celor mai stabili aliaţi pe care America îi are în Siria i-a atras critici dure lui Trump din tot spectrul politic. De asemenea, gestul preşedintelui aduce în prim-plan posibile conflicte de interese ale acestuia în Turcia, în special în privinţa Turnurilor Trump din Istanbul, scrie Newsweek. Clădirile au fost inaugurate în 2012 şi reprezintă unul din cele şapte proiecte de genul Trump Towers. După ceremonia de deschidere din luna aprilie a acelui an, Ivanka Trump, fiica preşedintelui, a scris pe o reţea de socializare: „Îi mulţumesc premierului Erdogan pentru că ni s-a alăturat ieri pentru a sărbători lansarea Trump Towers în Istanbul“. Trump Organization nu deţine clădirile, însă Trump şi-a dat permisiunea de a i se folosi numele în schimbul unui comision. Preşedintele a descris turnurile din Is­tanbul ca fiind „un mic conflict de interese“ în ceea ce priveşte relaţiile cu Turcia. Erdogan s-a folosit de clădiri pentru a pune presiuni pe preşedinte. Ca răspuns la propunerile lui Trump de a introduce interdicţii de călătorie pentru musulmani în 2016, Erdogan a cerut ca numele preşedintelui american să fie înlăturat de pe Trump Towers. Presiunile au încetat după ce Trump şi-a exprimat susţinerea pentru represiunea lui Erdogan contra oponenţilor politici ca urmare a loviturii de stat eşuate din 2016, potrivit The Wall Street Journal. Sancţiunile anunţate în prezent de administraţia de la Washington se aplică indivizilor, entităţilor şi celor asociaţi cu guvernul turc implicaţi în „acţiuni care pun în pericol civili sau care duc la deteriorarea păcii, securităţii şi stabilităţii în nord-estul Siriei“, după cum a explicat secretarul de stat american Mike Pompeo.

De asemenea, SUA va suspenda negocierile pentru un acord de comerţ de 100 de miliarde de dolari cu Turcia şi a majorat la 50% tarifele pe importurile de oţel. Însă importurile de oţel turcesc s-au redus cu 76% de anul trecut, potrivit cifrelor guvernului american, notează CNN. În plus, Trump a ameninţat că „este pe deplin pregătit să distrugă rapid economia Turciei dacă liderii turci continuă să mergă pe această cale periculoasă şi distructivă“. În UE, miniştrii de externe au condamnat ofensiva turcă din Siria, iar Germania, Franţa, Suedia, Finlanda şi Olanda au suspendat exporturile de arme către Turcia. Marea Britanie, care ar trebui să părăsească UE curând, a refuzat să facă acelaşi lucru, spunând că Turcia îi este aliat în NATO. În schimb, Londra reanalizează licenţele de export. Italia, cel mai mare exportator de arme către Turcia, şi Spania au indicat că vor urma exemplul Germaniei şi Franţei.

Suedia a încercat să obţină o interdicţie generală din partea UE, aşa cum este în cazul Venezuelei şi Rusiei. Ankara a asigurat că planul european nu o afectează serios. Un răspuns mai dur, sau din contră, prea slab, ar pune mai ales Germania într-o poziţie incomodă. Spre deosebire de celelalte ţări, Germania are comunităţi turce şi kurde numeroase. Turcii din Germania sunt susţinători convinşi ai lui Erdogan. Turcii sunt, de asemenea, fani înfocaţi ai fotbalului, iar febra siriană a pătruns şi în fotbal: la meciul Franţa-Turcia de luni contând pentru cupa UEFA, jucătorii turci au făcut salutul militar pe teren. Sentimentul suporterilor turci, inclusiv al celor din Germania, nu poate fi altul.  Turcia este o piaţă importantă pentru numeroase companii germane.

Circa 7.500 de firme germane sunt active în Turcia, unde au 140.000 de angajaţi. Între 2012 şi 2018, investiţiile străine directe ale Germaniei în Turcia s-au ridicat la 9 miliarde de euro. Business-ul german exportă de 20 de miliarde de euro pe an pe piaţa turcă. Giganţi ca E.ON şi EWE din sectorul energiei, BASF, unul dintre cei mai mari jucători din industria chimică mondială, şi Aunde, furnizor de piese auto de talie mondială, au investiţii mari în Turcia. E.ON şi EWE au milioane de clienţi acolo. Krone, unul dintre cei mai mari producători europeni de remorci comerciale şi utilaje agricole, nici în vis n-ar părăsi Turcia, după cum remarcă Handelsblatt. Dieter Zetsche, până anul acesta şeful Mercedes, este născut la Istanbul. Daimler, Siemens, Continental şi Robert Bosch au fabrici în Turcia. Siemens şi-a asigurat anul trecut un contract pentru furnizarea a 10 trenuri rapide. Cu toate acestea, Ankara a pus în 2017 circa 700 de firme germane pe lista de suspecţi cu oameni şi instituţii care susţin terorismul. Una dintre cele mai mari investiţii germane în Turcia ar fi o nouă uzină, de 1,3 miliarde de euro, pe care VW ar fi urmat s-o construiască în Turcia, la Manisa, aproape de litoralul Mării Egee, dacă n-ar fi apărut „probleme pe ultima sută de metri“. Ca locaţie pentru această unitate au concurat Serbia, Bulgaria şi România. Ferdinand Dudenhˆffer, expert în industria auto, menţionează pentru Focus Online, pe lângă abundenţa de forţă de muncă ieftină, alţi factori pentru care VW a preferat Turcia pentru noua sa fabrică. „Turcia are o reţea foarte solidă de furnizori, inclusiv Bosh, bine stabiliţi, şi să nu uităm că vorbim de o piaţă de 80 de milioane de oameni.“ Apoi, VW ar fi într-o companie selectă în Turcia, alături de Fiat, Renault, Ford ñ cu care are un parteneriat -, Hyundai şi Toyota, care au produs peste 1,3 milioane de maşini anul trecut în Turcia. Ford Turcia este cea mai mare bază de producţie de vehicule comerciale din Europa. Parteneriatul turc al Renault a anunţat anul trecut că va construi o nouă fabrică în Turcia. Reuters scrie că Qatar, care deţine 17% din VW, a cerut board-ului de supraveghere al grupului să  aleagă Turcia pentru noua uzină. Bloomberg aminteşte că Erdogan le-a ordonat locotenenţilor săi să schimbe Audi cu Passat ca maşini de serviciu după ce VW a anunţat că preferă Turcia. Ordinul ar afecta doar 19 Audi.