Muncitorii din Europa de Est sunt în sfârşit plătiţi. Succesul nu va dura însă la nesfârşit fără politici mai complexe şi ţintite
Ţările din Europa de Est îşi majorează agresiv salariile minime în faţa deficitelor acute de forţă de muncă, dar îşi menţin totuşi competitivitatea la nivel internaţional şi cresc mai repede decât vecinele mai bogate. Guvernele naţionaliste şi populiste ale regiunii reuşesc cu politici pe care predecesorii acestora liberali nu ar fi riscat să le lanseze.
Succesul nu va dura însă la nesfârşit fără politici mai complexe şi ţintite, scrie Leonid Bershidsky, editorialist Bloomberg.
Este ca şi când Europa de Est s-a trezit dintr-un coşmar în care a fost obligată să-şi ţină salarile scăzute de teama pierderii fabricilor cu capital german şi francez şi încearcă să compenseze pentru această teamă.
Unii ar putea spune că regiunea chiar exagerează în această tendinţă. În mare parte a lumii, creşterea salariilor s-a decuplat de creşterile de productivitate în ultimii ani, dar în estul Europei această decuplare este mai pronunţată decât în vest. Penuria de forţă de muncă şi investiţiile străine semnificative din industrie au făcut ca salariile să avanseze într-un ritm mult mai rapid decât productivitatea.
Trendul se manifestă de un deceniu şi totuşi economiile est-europene rămân competitive şi cresc cel mai rapid din UE, iar investiţiile străine rămân robuste.
Politicile sociale lansate de guvernele populiste din regiune, indiferent ce se crede despre eficienţa lor, au scos oamenii din sărăcie, au redus inegalitatea şi impulsionat cheltuielile. Majorarea salariilor minime reprezintă un alt instrument pe care aceste guverne îl folosesc pentru a atinge aceleaşi obiective. Practic, aceste guverne au preluat funcţia sindicatelor, care sunt slabe în mare parte a Europei de Est, scrie Bershidsky.
Drept rezultat, salariul minim a crescut ca parte din salariile medii mult mai rapid în Europa de est decât în ţările mai bogate din vest. Mai există însă loc de creştere. Muncitorii cu salarii mici din regiune câştigă mult mai puţin decât indică nivelurile de productivitate că ar trebui să câştige, potrivit editorialistului Bloomberg.
Politicile guvernelor din Europa de est privitoare la salariul minim au puţine dezavantaje imediate, însă problema cu aceste politici, ca şi cu programe sociale generoase, este că sunt instrumente tocite: cresc bunăstarea celor mai săraci angajaţI, dar nu rezolvă problemele structural legate de practicile de compensaţii ale regiunii, care s-au dezvoltat în era post-comunistă.
Într-un raport recent, Jan Drahoukoupil ş Agnieszka Pisna de la European Trade Union Institute din Bruxelles, arată că salariile din estul Europei nu sunt relativ scăzute doar în sectorul manufacturier. Salariile angajaţiilor cu calificări şi pregătire superioare sunt de asemenea mai scăzute în general decât în vest.
Pentru eliminarea unor astfel de discrepanţe sunt necesare politici mai complexe decât acordarea de beneficii sociale şi creşterile de salarii minime, scrie Leonid Bershidsky. Teoretic, guvernele care câştigă alegeri după alegeri pe baza generozităţii lor sociale ar trebui să fie capabile să treacă la sarcini mai complexe pe măsură ce câştigă experienţă. În caz contrar, politicile actuale îşi vor pierde puterea, iar liderii populişti nu vor reuşi mai multe decât predecesorii lor liberali, scrie editorialistul Bloomberg.