ZF 21 de ani. Sfârşit de drum sau un nou început

În România, multe afaceri antreprenoriale sunt legate strâns de fondatorul lor, motiv pentru care, în cazul în care acesta încetează din viaţă, businessul este fie vândut, fie intră pe o pantă descendentă. Există situaţii în care, chiar dacă afacerea rămâne în mâinile familiei, moştenitorii preferă să se „spele pe mâini” şi să îl cedeze pentru a face rost de bani sau pentru că, pur şi simplu, nu sunt interesaţi de această activitate.

Cel mai recent exemplu este cel al producătorului de materiale de construcţii AdePlast, fondat de antreprenorul Marcel Bărbuţ, care a încetat din viaţă în primăvara acestui an.

Omul de afaceri a construit timp de două decenii afacerea AdePlast, cu unităţi de producţie în Roman, Oradea şi Ploieşti. Unul dintre cei mai importanţi antreprenori din industria materialelor de construcţii, Bărbuţ a devenit acţionar al AdePlast în 1996, la circa doi ani de la înfiinţarea companiei, care a avut iniţial acţionariat austriac. El a condus businessul în cea mai mare parte a timpului, deşi la un moment dat spunea: „Voi forma ca CEO pe unul din băieţii mei“. El are în total cinci copii.

Şi totuşi, la scurt timp după decesul lui Marcel Bărbuţ, mai multe publicaţii din România notau că omul de afaceri nu a încredinţat compania celor trei fii majori ai săi, Alexander Michael (29 de ani), Thomas (26 de ani) şi Marcel jr. (23 de ani), preferând să îl numească executor testamentar pe Daniel Stăncescu, CEO al AdePlast la acea vreme.

Perioada care a urmat a fost marcată de o serie de scandaluri între acesta din urmă şi moştenitorii lui Marcel Bărbuţ, copiii luând decizia de a vinde afacerea construită de tatăl lor. Din datele ZF, în prezent elveţienii de la Sika sunt aproape de achiziţia producătorului român de materiale de construcţii AdePlast.

O situaţie similară este şi cea a familiei Adamescu. Poate cea mai „controversată" moştenire este cea lăsată de omul de afaceri Dan Adamescu, decedat la începutul lui 2017, situaţie în care lupta pentru avere se dă între fosta soţie a miliardarului, Carmen, şi Alexander, fiul lui Dan Adamescu. Adamescu deţinea mai multe afaceri, printre care Astra Asigurări şi Medien Holding. El era, de asemenea, proprietarul hotelului Intercontinental din Bucureşti şi acţionarul Unirea Shopping Center.

De multe ori, decesul fondatorilor înseamnă începutul sfârşitului pentru unele businessuri. Edy Internaţional Spedition este o companie de transport care în 2008 ajungea la un parc auto de peste 1.000 de camioane, pentru ca în 2012 după dispariţia fondatorului Alin Popa să intre în insolvenţă. În 2017, ca pasărea Phoenix, firma a început să reînvie, anunţând că se concentrează pe rutele externe. Totuşi, este departe de momentele de glorie.

Similar, Culiţă Tărâţă (62 de ani), unul dintre cei mai cunoscuţi şi influenţi fermieri români, a murit în 2014, la numai două luni şi jumătate după ce firma sa TCE 3 Brazi a intrat în faliment cu datorii de aproape 30 de milioane de euro. Familia a preluat o serie de afaceri, dar mult mai mici.

La fel, doar că în alt domeniu, decesul omului de afaceri sibian Ilie Vonica a dus treptat la vânzarea businessului Polisano, activ pe mai multe segmente ale pieţei de sănătate. Medlife a preluat un spital şi o serie de clinici, Sensiblu a cumpărat câteva zeci de farmacii, iar fabrica de medicamente a ajuns în portofoliul grupului Grampet.

Există însă şi excepţii, mai exact businessuri care merg mai departe, fiind dezvoltate de moştenitorii imperiilor ale căror baze au fost puse de unii dintre primii oameni de afaceri români. Familia antreprenorului Gheorghe Naghi a vândut afacerile din agricultură producătorului de furaje Nutricom Olteniţa, dar a păstrat şi dezvoltat producătorul de mezeluri Aldis. Grupul cu acelaşi nume deţine în continuare mai multe afaceri în mai multe domenii, însă producţia de mezeluri este principala activitate.

Poate cel mai controversat deces este cel al omului de afaceri Dinu Patriciu, care a murit în 2014 la Londra, unde se mutase la începutul acelui an. De la preluarea Rompetrol în 1998, numele lui Dinu Patriciu a fost legat indisolubil de evoluţia companiei. Strategia omului de afaceri a fost să folosească Rompetrol ca punct central al unui holding pe care l-a înfiinţat în Olanda şi care a ajuns să cuprindă în 2009 peste 20 de companii, cu afaceri de 8,7 miliarde de dolari în 2008. La momentul decesului, Dinu Patriciu se afla în proces de divorţ cu soţia sa Dana, care ceruse jumătate din averea omului de afaceri. Următorul termen al procesului era stabilit pentru finalul anului respectiv. El a investit în domenii variate, de la retail la imobiliare. Ce s-a întâmplat cu acele businessuri? Unele au intrat în faliment, altele şi-au găsit cumpărători. Rompetrol, aflat acum în portofoliul kazahilor de la KazMunaiGaz, este în continuare rămas în memoria colectivă drept cea mai importantă realizare a lui Patriciu.

Astfel, decesul fondatorilor poate însemna dispariţia businessurilor şi a brandurilor create de aceştia, dar poate însemna şi că afacerile sau mărcile sunt duse mai departe, fie de moştenitori, fie de alţi acţionari.