În Olanda s-ar putea să fi apărut primele semne ale unei crize globale a pensiilor. Dobânzile ultramici cu care băncile centrale încearcă să repornească economiile creează haos în industria fondurilor de pensii

♦ Zeci de milioane de pensionari şi viitori pesionari din toată lumea riscă să-şi vadă pensiile reduse sau în pericol din cauza haosului creat printre fondurile de pensii de prăbuşirea dobânzilor, instrumentul folosit de băncile centrale după marea criză pentru a impulsiona creditarea şi revenirea economică.

Presiunea dobânzilor se suprapune peste cea a creşterii speranţei de viaţă în economiile dezvoltate sau în curs de dezvoltare, iar pensiile au devenit o chestiune politică delicată în ţări dintre cele mai diverse, de la Rusia la Brazilia şi Japonia, scrie Financial Times.

În liniştita Olandă, pensionarii stau ca pe jar. Unii au primit de la fondurile lor de pensii un avertisment că pensiile li s-ar putea reduce cu până la 10%. Ar fi prima diminuare din istoria recentă. Sindicatele au scos oamenii la protest. Guvernul încearcă să evite o criză în industria de 1.600 de miliarde de euro a pensiilor olandeze. Sindicaliştii şi şefii fondurilor de pensii se aşteaptă la o intervenţie din partea statului constând în relaxarea regulilor privind finanţarea, cel puţin temporar. Olanda are unul dintre cele mai generoase şi bine finanţate sisteme de pensii din lume şi de aceea problemele cu care acesta se confruntă ar putea fi un semn timpuriu că presiunile unui deficit global de finanţare a fondurilor de pensii stau gata să răbufnească. Criza de cash olandeză a fost accentuată de politica monetară ultralaxă a Băncii Centrale Europene care a tras în teritoriul negativ yieldurile obligaţiunilor din zona euro, activele în care fondurile de pensii preferau să investească pentru că sunt sigure. 

Olanda are un sistem de pensii de stat de tip redistributiv şi scheme ale angajatorilor care împreună asigură angajaţilor pensii echivalente cu 80% din salariul mediu de pe parcursul vieţii. SUA şi Marea Britanie au sisteme similare, dar cel olandez este mai generos şi fondurile de pensii trebuie să folosească o rată de risc mai mică pentru pasivele lor, ceea ce le forţează să acumuleze mai multe active. Circa 70 de fonduri de pensii ale angajatorilor, cu 12,1 milioane de membri, aveau rate de finanţare sub minimul obligatoriu la sfârşitul lunii septembrie, potrivit băncii centrale olandeze. Dacă fondurile au ratat sub minimul legal cinci ani la rând sau nu au perspective de revenire la un nivel mai sănătos, trebuie să taie pensiile.

Problema deficitelor fondurilor de pensii este una generală. În SUA, conglomeratul industrial General Electric a anunţat recent că se alătură unui grup din ce în ce mai mare de companii care renunţă la schemele de pensii garantate de tipul „salariul final“. Circa 20.000 de angajaţi ai GE sunt afectaţi de această decizie. În Marea Britanie, zeci de mii de profesori de universitate se pregătesc de grevă pentru că le-au crescut accentuat contribuţiile la schemele de pensii. În SUA, cea mai mare economie a lumii, schemele de pensii din sectorul public se confruntă cu deficite de finanţare de mii de miliarde de dolari, notează The Economist. Cei mai ameninţaţi sunt poliţiştii, profesorii şi alţi salariaţi plătiţi de stat. Spre exemplul, Fondul de Pensii al Profesorilor din Illinois are o rată a finanţării de 40,7%, una dintre cele mai proaste din America. 

O problemă comună a sistemelor de pensii la nivel global a devenit nivelul redus al randamentelor obligaţiunilor, care de-a lungul timpului s-au dovedit a fi cea mai bună investiţie pentru fondurile de pensii. Însă decenii de scădere a yieldurilor au făcut din ce în ce mai dificil pentru fonduri să livreze profit membrilor lor, forţându-le astfel să investească în active mai riscante, precum acţiuni, imobiliare sau private equity. Pieţele financiare prospere au asigurat până acum profituri robuste din investiţii pentru fondurile de pensii, însă având în vedere obligaţiile de plată pe termen lung, întunecarea perspectivelor privind profiturile viitoare creează nelinişte.

„Le-a luat casa foc“, spune Alex Veroude, strateg de investiţii la Insight Investment din SUA. „Iar ratele de dobândă se vor duce probabil şi mai jos. Dar chiar dacă le-a luat foc casa, focul afectează deocamdată doar primul etaj.“ Incertitudinile sunt un pericol nu doar pentru pensionari, care şi-ar putea vedea pensiile reduse, ci pentru întreaga economie. Dacă oamenii prevăzători pun deoparte mai mulţi bani pentru pensie, cheltuielile pentru consum se reduc, ceea ce erodează creşterea economică - opusul a ceea ce vor să oţină băncile centrale prin tăierea ratelor de dobândă. Banca centrală a Suediei a recunoscut că un astfel de scenariu este posibil când a semnalat recent că va majora dobânzile la zero până la finalul anului spunând că „dacă dobânzile nominale negative sunt percepute ca permanente, comportamentul agenţilor s-ar putea schimba, cu efecte negative“. FMI a avertizat luna trecută că graba fondurilor de pensii de a acumula active „nelichide“ va paraliza „rolul tradiţional pe care acestea îl joacă în stabilizarea pieţelor în vremuri tensionate“ în condiţiile în care vor avea mai puţini bani disponibili pentru a cumpăra chilipirurile. Unii analişti se tem că îmbrăţişarea strategiilor de investiţii neortodoxe va exacerba crizele de pe piaţă. O analiză a unui grup prestigios de experţi financiari - Grupul celor 30 - a găsit că SUA, China şi alte economii mari se îndreaptă spre un deficit de finanţare cumulat de 15.800 de miliarde de dolari în 2050 al mecanismelor de sprijinire a populaţiei bătrâne, scrie Bloomberg. Analiza a fost realizată sub îndrumarea fostului preşedinte al Autorităţii Serviciilor Financiare a Marii Britanii Adair Turner. Grupul celor 30 este format din actuali şi foşti oficiali ca el.

„Dacă politicile publice şi comportamentul indivizilor nu se schimbă, sistemele de pensii din multe state se vor confrunta cu crize severe care vor crea presiuni de nesuportat asupra cheltuielilor publice sau venituri neadecvate pentru pensionari“, a afirmat Turner. Deficitul proiectat de 15.800 miliarde de dolari este ajustat la inflaţie, astfel că suma nominală va fi mai mare în 2050, echivalentă cu 23% din PIB-ul global din acel an.  G-30, din care fac parte, printre alţii, guvernatorul Băncii Angliei Mark Carney şi foştii secretari ai Trezoreriei SUA Timothy Geithner şi Lawrence Summers, dau vina pentru umflarea deficitului de finanţare în principal pe sistemele de pensii învechite. În 2018, acest deficit era de 1.200 de miliarde de dolari. Analiza acoperă 21 de state, printre care Japonia, Germania, India şi Mexic, care contribuie cu 90% la PIB-ul global. Autorii avertizează că nu doar pensiile sunt ameninţate de criză, ci şi securitatea financiară pentru întreaga viaţă, care depinde şi de serviciile de sănătate publică, de construirea de locuinţe, de serviciile de transport şi de sprijinul pentru familie. G-30 recomandă un mix de politici pentru rezolvarea problemei, precum majorarea vârstei de pensionare cu cel puţin 4-6 ani până în 2050, încurajarea economisirii, creşterea taxelor şi reducerea aşteptărilor privind valoarea pensiei.

„În unele ţări, sistemele de pensii pur şi simplu nu pot supravieţui dacă ceva nu se schimbă“, avertizează Peter Damgaard Jensen, directorul PKA, un fond de pensii din Olanda.