Economistul polonez Witold Orlowski, invitat special al Galei ZF 2019: Toată lumea aşteaptă o soluţie magică pentru a ajunge Germania din urmă. O societate antreprenorială este îndeajuns pentru a crea premisele potrivite. Nu guvernul construieşte economia, ci antreprenorii şi businessurile

Toate ţările din regiunea Europei Centrale şi de Est, şi nu numai, aşteaptă o soluţie magică prin care să ajungă ca Germania din punct de vedere economic, însă această soluţie nu există pentru că este necesar un cumul de factori, iar „secretul” stă în primul rând pe o societate antreprenorială sănătoasă, explică economistul polonez Witold Orlowski, invitatul special al Galei ZF 2019 care a avut loc joi seară, la cea 21-a aniversare a Ziarului Financiar. 

„Toată lumea aşteaptă o soluţie magică pentru a ajunge Germania din urmă. O societate antreprenorială este îndeajuns pentru a crea premisele potrivite de creştere, iar oamenii vor construi economia dacă au condiţii bune. Nu guvernul construieşte economia, ci antreprenorii şi businessurile”, spune Witold Orlowski, în carul Galei ZF. 

Vedeţi mai jos discursul integral al economistului polonez Witold Orlowski: 

Felicitări ziarului, pentru ce aţi făcut în ultimii 30 de ani în România.

În Polonia avem aceeaşi problemă pe care o are şi România. Ne plângem de toate neajunsurile tranziţiei, despre ce s-a întâmplat, despre politicieni, despre problemele pe care le avem.

Dar cred că oamenii uită în ce formă era Polonia, sau chiar România, acum 30 de ani şi cât de multe am reuşit să schimbăm în 30 de ani.

În general, oamenii nu se gândesc cum era atunci, ci se compară cu germanii, se întreabă de ce salariile sunt aşa mici comparativ cu cele din Germania.

Vreau să vă amintesc că în urmă cu 30 de ani, salariul lunar era egal cu salariul unui german pentru 2-3 ore de muncă. Salariul nici nu se putea compara în Germania versus Polonia sau România

Un mare succes al tranziţiei este că astăzi am ajuns în stadiul în care, deşi în continuare sunt mai mici, putem să comparăm salariile. Abia acum suntem comparabili.

În Polonia în ultimii 30 de ani, ne întrebăm constant dacă „Poate Polonia să ajungă din urmă Germania? Sau poate România?”. Toţi ne amintim că multe naţiuni voiau să prindă Germania din urmă, inclusiv Italia sau Franţa. La un punct, părea că sunt aproape, dar acum îşi dau seama cât de dificil este de fapt să ajungi din urmă Germania. De ce să vorbim despre asta?

Nu pentru că vrem să calculăm în cât timp Polonia sau România va ajunge la paritate cu Germania ca productivitate. Dar pentru că trebuie să ne întrebăm ce trebuie să schimbăm în ţările noastre. Ne-am mutat de la o lume ciudată a comunismului, unde nu ne puteam compara cu o economie de piaţă.

Am început să fim economii normale, am început să avem succes. Astăzi, oamenii cumva uită de trecut, pentru că se uită doar la prezent.

Totuşi, ştim că ţările din Europa de Est nu erau aşa dezvoltate ca Vestul. Şi întrebarea este ce putem face pentru a ajunge din urmă statele Vestice? Nu pentru a ne muta de la anormalitate la normalitate, ci pentru a ne dezvolta.

Înainte de Război, din grupul de ţări din Regiune, doar Cehia era aproape de Germania. După 45 ani de economie comunistă, ne-am îndepărtat şi mai mult de Germania. România şi-a îmbunătăţit puţin poziţia, dar tot nu era ceva semnificativ.

Dacă ne uităm la cazurile Poloniei şi României, nu era doar problema PIB-ului. Ambele ţări aveau datorie externă. Polonia era aproape de faliment, România tot rostogolea datoria şi pierdea bani.

În următorii 30 de ani ce s-a întâmplat? Au fost îmbunătăţiri peste tot. Cea mai mică îmbunătăţire a fost înregistrată de Cehia. România a înregistrat creşteri foarte bune. Suntem flataţi că în Polonia am avut cea mai mare creştere din regiune, am reuşit să depăşim Ungaria şi să ne apropiem de unde era Cehia înainte.

Întrebarea acum este de ce trebuie să ne comparăm doar cu noi, când ne putem compara cu ţările dezvoltate precum Germania – cel mai puternic vecin al nostru din Europa.

Toata lumea credea că tranziţia va veni de la sine şi că ţările vor creşte odată cu ea, dar nu este aşa, iar asta se vede în state precum Ucraina.

Înţeleg de ce ne uităm la Polonia ca exemplu, dar noi în Polonia ştim că nu suntem ideali. Este bine să învăţăm unii de la alţii. Sunt lucruri bune şi rele. Sunt întrebat care a fost motivul principal din spatele succesului Poloniei, dar noi ne întrebăm ce succes? Pentru că încă mai avem destul până la nivelul Germaniei. 

Au fost 3 creşteri mari. Noi ne-am bucurat de 28 de ani de creştere economică. Niciun trimestru de scădere din 1991. Acesta este recordul din OECD – cea mai lungă perioadă de creştere fără recesiune. Poate datorită antreprenorilor şi a ecosistemului. Şi Românii sunt antreprenori. Dacă încurajezi o astfel de societate, te poţi confrunta altfel cu problemele legate de crizele globale, cu şocurile externe.

În orice caz, o societate antreprenorială este îndeajuns pentru a crea condiţii bune, iar oamenii vor construi economia. Nu guvernul construieşte economia, ci antreprenorii şi businessurile.

A trebui să orientăm economia spre comerţ. Nu aveam altă opţiune, aveam hiperinflaţie, PIB-ul nostru era aproape de faliment şi nu am avut foarte multe opţiuni, a trebuit să creştem relaţiile comerciale radical. Odată cu integrarea în UE în 2004 a fost momentul în care economia chiar a început să crească. 

În ultimii 30 de ani am început să beneficiem de faptul că avem Germania ca vecin. 

Care sunt lecţiile din experienţa poloneză? Stabilizarea radicală şi deschiderea economiei. Asta e ceva ce România nu a avut.

În România a fost dificil să faceţi o stabilizare radicală, aceasta s-a făcut în timp. Ungaria şi Cehia se aflau într-un confort economic, dar chiar şi ei au trecut la o stabilizare radicală. 

Reformele structurale nu sunt uşoare, dar dacă analizăm să vedem ce a fost în spatele scăderii PIB-ului în tranziţie şi apoi în urma accelerării ulterioare, observăm rezultatele reformelor structurale. Privatizarea şi aceste procese sunt dificile, dar cu cât le pui mai bine la punct, cu atât e mai uşor. 

Crearea instituţiilor de piaţă a fost o provocare. Nu doar în Polonia. Dacă ne uităm la germani, când a picat zidul, toate soluţiile de masă şi instituţiile financiare de piaţă au fost copiate şi de cealaltă parte a zidului. Dar apoi Germania de Est a aflat că nu există scurtături. Dacă iei un sistem legal care nu este potrivit pentru contextul tău, s-ar putea să apară probleme mari. 

Polonia a decis să construiască instituţii de piaţă noi, începând cu Bursa.

Trebuie reformate instituţiile publice. Acesta a fost cel mai dificil lucru. În Polonia nu am terminat încă reformele în acest sens. Am făcut prea puţine şi acum avem probleme cu instituţii prea birocratizare, care nu se mişcă cum ar trebui într-o economie dezvoltată. 

Politicile fiscale şi financiare sunt extrem de importante şi trebuie să aibă continuitate. Polonia a urmat mai mult sau mai puţin acelaşi traseu pe acest segment, ceea ce a fost dificil, pentru că am avut miniştri de Finanţe cu idei diferite, iar fiecare dintre ei voia să schimbe total politicile de fiecare dată când se făcea o schimbare de mandat. 

Dar în final au păstrat o continuitate. În Polonia s-a simţit o forţă a societăţii, care voia să treacă înspre ţările dezvoltate. Acum Polonia este printre cele mai entuziaste societăţi europene. Nu ca guverne, dar ca societăţi. Guvernele de la Varşovia s-au mai ciocnit de-a lungul timpului cu Uniunea Europeană, dar niciun premier nu îţi va spune <<nu ne place UE>>.

După toate succesele suntem pe traseu de a ne apropia de Germania? Nu chiar. 

Societăţile sunt blocate în criza vârstei mijlocii. 

Te uiţi la ţara ta şi te gândeşti că e teribil ce se întâmplă, dar dacă te compari cu Ucraina, unde s-a înrăutăţit situaţia, sau ţările baltice, unde există o scădere dramatică după criză, în România şi Bulgaria există o coruţie încă vie.  

Dacă crezi că Polonia, Cehia şi Ungaria sunt fericite, uitaţi-vă ce se întâmplă acolo. Toată lumea găseşte probleme şi toate societăţile încearcă să găsească o ieşire din criza vârstei mijlocii. 

Eu sunt sigur că vom reuşi şi vom căuta în continuare răspunsul la întrebarea „cum ajungem Germania din urmă”. 

Am scris o carte despre acest lucru şi toţi jurnaliştii mă întrebau când va reuşi Polonia? Le-am scris în prima frază a cărţii că nu am nicio idee. 

Ce pot spune însă este ce trebuie să se schimbe în Polonia pentru a ajunge în liga economiilor dezvoltate. Cu Germania trebuie să ne comparăm, nu cu francezii sau italienii. Ideea este să îi prindem din urmă. Asta ce înseamnă? Să devenim nemţi? Nu. 

Trebuie să ne uităm care sunt punctele lor puternice. Acum 200 de ani, nici Germania nu era printre cele mai dezvoltate societăţi, dar a reuşit să se dezvolte. 

Toată lumea aşteaptă o soluţie magică pentru a ajunge Germania din urmă. Poţi avea o combinaţie de taxe prin care încurajezi antreprenorii, şi un cumul de politici, dar nu este un singur factor care te duce acolo. 

Trebuie să învăţăm punctele lor tari. Spiritul de echipă, înclinarea spre a coopera. 

Lumea se întreabă de ce nu găseşte şi o ţară ca România sau Polonia un Facebook, sau o altă companie care să crească masiv economia. 

Este o iluzie. Noi trebuie să construim companiile noastre, trebuie să constrim companii domestice puternice cu care să concurăm în piaţa companiilor străine. Trebuie să creăm capital domestic, să avem resursele la dispoziţie pentru a dezvolta jucătorii domestici. 

Un alt avantaj al Germaniei este la nivel de cunoştinţe şi know-how. Trebuie să înţelegem că lumea e în a 4-a revluţie industrială. Regulile se schimbă dramatic. Suntem într-o situaţie în care suntem în UE, cu acces la alte pieţe, dacă cineva vrea să construiască o fabrică în Europa, cu siguranţă Polonia, România, Cehia vor fi pe listă. Nu ai altă variantă pentru că aici oamenii sunt ieftini şi relativ educaţi. 

Nu a trecut mult de când Musk a anunţat o fabrică Tesla în Berlin. Pentru că acum fabricile sunt operate de roboţi. Nu mai ai nevoie să cauţi forţă de muncă ieftină. Costul ieftin al forţei de muncă are o importanţă marginală pentru Tesla pentru că sunt foarte mici costurile efective cu forţa umană. 

Trebuie să înţelegem că acest model de creştere pe care l-am avut până acum a adus rezultate bune, dar modelul acesta cu investitori străini care fac fabrici aici, se va apropia de final. Eram sigur că se va opri din a mai fezabil. E logic. Dacă forţa de muncă este ieftină, dar salariile cresc şi la noi, nu mai există această competitivitate pe salarii. 

Trebuie să investim noi în tehnologiile noastre şi să dezvoltăm propriile noastre sectoare şi puncte tari pentru că nu îl putem aştepta pe Elon Musk să deschidă aici fabrici. 

Instituţiile şi eliminarea corupţiei din ele sunt un aspect important. Nu este ceva surprinzător faptul că există corupţie. Instituţii slabe, reglementări financiare slabe, legi complicate care crează un cadru favorabil pentru competiţie - acesta este un mediu prolific pentru corupţie. 

Cum am zis şi de Polonia, simt că cel mai mare stop în calea creşterii este ineficienţa instituţiilor publice. Trebuie să ai instituţii la fel de agile ca cele din Germania pentru a ajunge ca ei. 

Şi nu în ultimul rând, comunitatea şi colaborarea. Cum nemţii sunt mândri să facă parte din Bavaria, sau cum sunt mândri să îşi vadă trenurile Siemens în China şi simt că e o treabă bună a întregii ţări, asta e ceva ce trebuie să învăţăm. 

Nu trebuie să încercăm să fim Germania, ci să învăţăm punctele lor tari. Cu toate problemele, cu a 4-a revoluţie industrială, societăţi nemulţumite, problemele economiei globale, este momentul pentru această parte a Europei să profite de o nouă şansă de a prinde Germania din urmă. Atât Polonia, cât şi România şi celelalte ţări.