Iohannis a călcat în picioare PSD-ul fără să-şi asume nimic concret, nu ştim ce înseamnă în cifre România europeană, modernă şi educată. Cu cât se va reduce în 5 ani numărul de analfabeţi funcţionali? Să-i urăm succes ca în al doilea mandat să grăbească pasul pentru a nu pierde contactul economic măcar cu Polonia

Autor: Cristian Hostiuc 24.11.2019

Klaus Iohannis câştigă detaşat al doilea mandat de preşedinte al României, cu 65% faţă de 35% Viorica Dăncilă, măturând la pas, pentru a doua oară puterea electorală a PSD, partidul care a condus cel mai mult România în ultimii 30 de ani după căderea comunismului.

Foarte puţini au crezut în mai 2014, după alegerile europarlamentare, când Crin Antonescu, liderul orator al PNL, a pierdut drastic alegerile fiind nevoit să-şi dea demisia, că Iohannis, un lider fără carismă, distant, rece şi fără un discurs electrizant, adus de la Sibiu de urgenţă pentru a-i fi sparing partner lui Victor Ponta, va câştiga nu unul, cu două mandate de preşedinte al României cu o diferenţă de voturi atât de mare.

Pe Ponta, l-a zdrobit neaşteptat în 2014 în al doilea tur, iar acum, pe Viorica Dăncilă nici nu băgat-o în seamă.

Iohannis a câştigat alegerile prezidenţiale 2019 având ca temă principală demonizarea PSD, fostul lui aliat din 2009, când trebuia să fie premier din partea PNL dacă Mircea Geoană de la PSD ajungea preşedinte.

Demonizarea PSD cu care a coabitat în ultimii 5 ani, iar din punct de vedere macroeconomic această perioadă este considerată cea mai bună din istoria României, a continuat şi duminică seară după anunţarea rezultatelor spunând că acest partid (care a făcut atât de rău României) trebuie trimis de tot în opoziţie după alegerile locale şi parlamentare de la anul.

„Războiul încă nu a fost câştigat”, a spus el.

Altă idee de campanie electorală care a dat roade a fost implicarea lui Rareş Bogdan ca portavoce a PNL şi paratrăsnet dacă PSD ar fi ridicat glasul, pentru că pe ceilalţi lideri de la PNL i-a ţinut ascunşi ca să nu-i facă probleme în campanie.

Iohannis, 60 de ani, va conduce România în următorii 5 ani şi sperăm că nu se va confrunta cu vreo criză economică, aşa cum a fost în al doilea mandat al lui Băsescu – 2009-2012, că de crize politice a avut parte şi a trecut peste ele, fără să le bage în seamă.

Dacă nu eram eu, statul de drept din România ar fi avut de suferit, a spus Iohannis în celebra confruntare de marţi cu ziariştii, teoretic singura ieşire publică de dezbatere politică.

Iohannis spune că se va implica mai mult în al doilea mandat, va fi mai comunicativ cu poporul român, mai ales că e pe valul popular, aproape 7 milioane de români care au votat pentru el reprezintă o forţă, şi că acum, pentru prima dată, are guvernul lui, de la PNL, partid cu care vrea să câştige şi alegerile locale şi parlamentare.

Problema este că nici în programul electoral şi nici în celebra dezbatere nu am aflat cu cifre ce înseamnă România modernă, România europeană, România educată.

Cum se traduc toate aceste sloganuri de campanie, care au fluturat pe toţi stâlpii de pe şosele şi pe panourile de pe blocuri, ca să nu mai vorbim de cum au împânzit internetul, în cifre de PIB, în cifre de creştere economică, în număr de angajaţi, în salarii şi pensii, în kilometri de autostradă şi de drumuri.

Cum va lăsa România din punct de vedere macroeconomic peste 5 ani?

Iohannis vrea o Românie educată, dar nu ştim ce înseamnă acest lucru: câţi absolvenţi de învăţământ superior – România este pe ultimul loc în Europa ca pondere a absolvenţilor de învăţământ superior în total forţe de muncă, câţi tineri vor termina liceul şi câţi vor lua BAC-ul, cu cât se va reduce abandonul şcolar, cel mai ridicat din Europa, şi cu cât se va reduce numărul de analfabeţi funcţionali având în vedere că acum sunt 60% dintre absolvenţii unei şcoli, adică nu ştiu să explice şi să interpreteze ceea ce citesc?

Ce înseamnă o Românie europeană din punct de vedere al salariilor şi al pensiilor?

PNL îşi face curaj să majoreze salariul minim cu 83 de lei, una dintre variante, de la 1286 de lei la nu mai puţin de 1370 de lei net, adică 287 de euro. Polonia vrea să mărească salariul minim de la 380 de euro net la 680 de euro net, adică o creştere de 80% în următorii 3 ani.

Polonia, care a pornit de la acelaşi nivel în 1990 ca România după căderea comunismului, are acum un PIB de 500 de miliarde de euro, în timp ce România are 210 miliarde de euro.

Dacă s-ar face un clasament PIB/capita, Cehia are aproape 20.000 de euro, Polonia 13.000 de euro, Ungaria 14.000 de euro, în timp ce România are 10.500 de euro.

Poate la următorul recensământ vom avea un PIB/capita mai mare dacă vom împărţi PIB-ul, nu la 19 milioane de locuitori, ci la 16 milioane, cam câţi mai sunt prin România.

Iohannis vrea o Românie europeană dar nu are o cifră concretă: speranţa de viaţă în România este de 75,3 ani, de 76 de ani în Ungaria, de 77,8 ani în Polonia şi de 79,1 ani în Cehia.

Cât va fi în România peste 5 ani, după ce Iohannis va conduce ţara cu guvernul lui de la PNL?

Nici un preşedinte al României nu şi-a asumat cifre concrete pentru că Iliescu, Constantinescu şi Băsescu aveau ca obiectiv principal intrarea României în NATO şi Uniunea Europeană.

Iohannis ar trebui să pună câteva cifre lângă sloganurile lui, ca să ştim încotro ne duce şi poate să nu mai plece atât de mulţi români la muncă în afara ţării, unde salariile sunt mai mari.

Până vom afla cifrele, să-l felicităm pentru victoria în alegeri şi obţinerea celui de-al doilea mandat de preşedinte al României şi să sperăm că va grăbi pasul pentru ca România să nu rămână în urmă.