Aţi pus ceva deoparte? Aţi umplut hambarele? Se reîntorc cei şapte ani ai vacilor slabe

Nu poţi să-ţi treci mâinile goale peste cărbunii încinşi.

Sunt şapte ani de creştere bună, neîntreruptă, a economiei României–  anii vacilor grase.

Iată o poveste de acum 3.000 de ani.

„După doi ani, Faraon a visat un vis; şi, iată, el stătea lângă Nil.

Şi, iată şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup au ieşit din râu şi au început să pască prin mlaştini.

Apoi iată, după ele au mai ieşit din fluviu alte şapte vaci urâte la vedere şi slabe la trup şi s-au aşezat lângă ele pe marginea fluviului.

Vacile urâte la vedere şi slabe la trup le-au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup. Şi Faraon s-a trezit.”

Dar pentru că era obosit, Faraon a adormit la loc şi a visat un al doilea vis.

“Se făcea că şapte spice de grâu grase şi frumoase au crescut pe acelaşi pai. Şi după ele au răsărit alte şapte spice slabe şi arse de vântul de răsărit.

Spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit.”

Dimineaţa, Faraon, tulburat de vise, i-a chemat pe toţi magii şi pe toţi înţelepţii Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni nu a putut să i le tălmăcească.

Atunci, mai marele paharnicilor a luat cuvântul şi i-a zis lui Faraon: “Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea. Faraon se mâniase pe slujitorii lui şi mă aruncase în temniţă în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai marele pitarilor. Amândoi am visat câte un vis în aceeaşi noapte; şi anume fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tălmăcire deosebită.

Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre şi el ni le -a tălmăcit şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. Lucrurile s-au întâmplat întocmai după tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m-a pus iarăşi în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a spânzurat.”

Atunci Faraon a trimis să-l cheme pe Iosif.

“L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s-a bărbierit şi -a schimbat hainele şi s-a dus la Faraon. Faraon i-a zis lui Iosif: <Am visat un vis. Nimeni nu l -a putut tălmăci; şi am aflat că tu tălmăceşti un vis, îndată după ce l-ai auzit.>”

Iosif i-a răspuns lui Faraon:  “Nu eu! Dumnezeu este acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!”

Faraon a început să-i istorisească atunci lui Iosif: ,,În visul meu, se făcea că stăteam pe malul râului. Şi, deodată, şapte vaci grase la trup şi frumoase la chip s-au suit din râu, şi au început să pască prin mlaştini.

După ele s-au suit alte şapte vaci, slabe, foarte urâte la chip, şi sfrijite: nu am mai văzut altele aşa de urâte în toată ţara Egiptului.  Vacile cele sfrijite şi slabe le-au mâncat pe cele şapte vaci dintâi, care erau grase. Le-au înghiţit, fără să se poată cunoaşte că intraseră în pântecele lor; ba încă înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca mai înainte. Şi m-am deşteptat.

Am mai văzut în vis şapte spice pline şi frumoase, care creşteau pe acelaşi pai. Şi după ele au răsărit şapte spice goale, slabe, arse de vântul de răsărit. Spicele slabe l-au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le -a putut tălmăci!”

Iosif i-a zis lui Faraon: ,,Ce a visat Faraon însemnează un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă. Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani: este un singur vis. Cele şapte vaci sfrijite şi urâte, care se suiau după cele dintâi, înseamnă şapte ani; şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi şapte ani de foamete.  Astfel, după cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă. Iată, vor fi şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului. După ei vor veni şapte ani de foamete, aşa că se va uita tot belşugul acesta în ţara Egiptului, şi foametea va topi ţara. Foametea aceasta care va urma va fi aşa de mare că nu se va mai cunoaşte belşugul în ţară. Cât priveşte faptul că Faraon a visat visul de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu, şi că Dumnezeu se va grăbi să -l aducă la îndeplinire.  Acum, Faraon să aleagă un om priceput şi înţelept, şi să-l pună în fruntea ţării Egiptului.

Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug.

Să se strîngă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grîu, provizii în cetăţi, şi să le păzească.

Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete care vor veni în ţara Egiptului, pentruca ţara să nu fie prăpădită de foamete.”

Cuvintele acestea i-au plăcut lui Faraon. Prin urmare “impozitele” au crescut pe vreme de “creşte economică”.

Tara a acumulat şapte ani în vremea “vacilor grase” şi, astfel, a putut traversa vremea celor şapte ani ai “vacilor slabe”.

Despre ce înţelepciuni noi vorbim noi?

Nu seamănă cumva povestea de mai sus (Geneza, cap. 41) cu discuţia şi interminabila ciorăvăială despre “prociclic” şi “anticiclic” în comportamentul economiei? Suntem complet proşti.

Evoluţia “ciclurilor economie” corespunde cu “ciclul vremii” din trecut. Egiptenii ştiau din vremi vechi, evreii, asirienii, perşii, grecii sau romanii ştiau că bunăstarea nu este definitivă. Recurgeau la magie, interpretau viitorul privind măruntaiele păsărilor şi tălmăceau visele. Dar şi cu şi fără tălmăciri puneau grâu deoparte.

România a dus-o bine câţiva ani. Creştere economică de 4-7%, salarii la un plus de 15-30% - cei şapte ani ai vacilor grase. Dar iată că, din Nil, ies vacile slabe care încep să pască lângă vacile grase şi frumoase. Un deficit bugetar incredibil – 4,4% din PIB, ce va antrena pe viitor constrângeri imense.

Vom restrânge cheltuielile, spune guvernul, noul guvern – ce frumos să economism – uitând însă că, astfel, reduce comenzile în întreaga economie, cu consecinţe însemnate pentru întreg ansamblul societăţii. Într-o vreme în care guvernele din toată Europa sunt îndemnate să cheltuiască din rezervă, să facă comenzi publice – administraţia Franţei cumpără, de pildă, sute de garnituri de tren de mare viteză de la Alstrom – pentru a spijini economia, noi, cu o creştere economică de invidiat, vom fi în poziţia de a strânge cureau, ca sa-l citez pe fostul premier din apocalipsa trecută, Victor Ciorbea.

Anii vacilor grase nu au folosit la nimic – nicio acumulare pentru anii de răstrişte ce vin, niciun spaţiu fiscal, nimic, niciun Iosif care să spună: după şaptea ani ai vacilor grase vin şapte ani ai răstriştei.

Anul acesta promisiunea fostului guvern era că în exploatare vor fi deschişi 180 de km de autostradă. În relitate sunt cam 20 . 20 din 180 anunţaţi - ce ruşine, în anii vacilor grase.

La ce-ţi foloseşte o creştere economică de 7% când tu avansezi cu 20 de km de autostradă pe an, când stadioanele pentru campionatul european de footbal sunt o ruină, când nici măcar o linie de cale ferată de câţiva zeci de kilometri nu eşti în stare să pui, de la Gara de nord la Aeroport? La o creştere economică de 4%? Unde sunt investiţiile, unde acumularea? Unde sunt spitalele regionale promise?

Nu a fost niciun înţelept pe aici, niciuni Iosif care să spună:  “Faraon să pună prefecţi în ţară, ca să ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de belşug”.

Acum anii de belşug se duc. Nu am pus deoparte o cincime din roadele pământului ca să facem faţă vremurilor vacilor slabe. Nu va fi un dezastru, dar am ratat această ocazie rară de a investi inteligent în viitor şi nu în trecut.

Nu poţi să-ţi treci mâinile goale peste cărbunii încinşi.