Romania nu are deficit de forta de munca: oriunde te uiti sunt mii de barbati si femei in putere care vand brazi, nuieluse, artificii si visc

Cu siguranta ca noi toti care muncim cu acte in regula ca sa dam crestere economica de 4% (cu acelasi deficit…) ne-am intrebat cel putin odata de unde apar miile de barbati si femei in floarea varstei care vand brazi, nuieluse, artificii si visc in preajma sarbatorilor in piete si colturi de strada. Sau, mai subtil, daca inspectia muncii sau fiscul ii controleaza asa cum controleaza cu meticulozitate marii contribuabili. Unii, cuprinsi de spiritul sarbatorilor se intreaba chiar daca nuielusele sunt fabricate in UE sau in China, ca in Romania sigur nu sunt facute.

Cand statisticile INS sau ale altor institutii incep sa fie percepute la o simpla privire in jur de fiecare dintre noi, avem o problema: imbatranirea si iesirea la pensie in urmatorii 3 ani a peste 1 milion de muncitori calificati, 500 de mii de tineri NEET (nu lucreaza, nu se instruiesc, nu invata), alti 400 de mii de oameni aflati in evidentele agentiilor de ocupare a fortei de munca, etc. S-a instalat incet-incet, mai ales dupa aderarea la UE cand a trebuit sa adoptam legislatie europeana de protectie sociala, o cultura a ne-muncii si a evaziunii fiscale, care a incurajat puternic plata omniprezenta a muncii la negru. Pentru ca de fapt ceea ce vedem pe strazi este o exacerbare a muncii la negru, in ciuda sau poate tocmai datorita modificarilor de salariu minim, care a crescut de la 1065 lei net in 2017 la 1346 net in 2020, fara vreo corelare cu productivitatea muncii. Toate problemele pietei muncii devin tot mai greu de administrat, si trebuie sa ne resemnam ca nu vor aparea modificari de legislatie pana in 2021, anul 2020 fiind an electoral.

Dar, oricum,  nu sunt convins ca exista politici publice de stanga sau de dreapta pentru a reface forta de munca, de a o intineri, de a o califica, de a o alinia la cerintele pietei muncii. Discutam la un moment dat cu un deputat caruia ii spuneam ca ar fi foarte bine sa se poate face contracte de munca de 12 ore cu acelasi angajator, sa se schimbe reglementarile privind repausul dupa orele suplimentare, sa existe niste restrictii rezonabile privind migratia, precum si alte mici modificari la legislatia muncii, care reflecta atat cererile angajatilor si pe cele ale angajatorilor. Mi-a raspuns ca nu putem, pentru ca nu ne lasa UE – dar nu UE are problemele pe care le semnaleaza angajatorii de mai bine de 3 ani, ci Romania. Astfel incat, daca legiuitorii gandesc astfel, sunt sanse mici sa vedem modificari de reglementari care sa aiba efecte favorabile asupra pietei muncii, alimentand astfel munca la negru.

Agenda angajatorilor din Romania este diferita de cea a Guvernului, problemele noastre nu sunt salariul minim sau legea pensiilor, ci unde sa gasim angajati si cum sa oprim munca a negru, cei doi principali inamici ai competitivitatii economice. Nu ne dorim ca in 10 ani sa fie de actualitate anecdota cu batranul comerciant, care aflat pe patul de moarte isi intreaba familia indurerata stransa in jurul sau: “Daca voi toti sunteti aici, cine este la tejghea sa vanda?”