Ţările bogate au o concepţie greşită în legătură cu bugetul european: transferul banilor se face dinspre Est către Vest, şi nu invers. Sumele pe care ţările vestice le trimit către Europa de Est prin intermediul bugetului european pălesc în raport cu profiturile realizate de companiile vestice de pe urma investiţiilor din Est

Autor: Catalina Apostoiu 10.12.2019

În centrul dezbaterilor privitoare la bugetul UE există o credinţă eronată majoră, scrie Clotilde Armand, membră a Parlamentului European din partea României, membră a comitetului pentru bugete în cadrul PE, într-o opinie publicată de Politico.

Povestea pe care ţările vest-europene şi-o spun este una frumoasă: ele sunt suflete generoase care-şi ajută vecinele mai sărace din est, care se bazează pe subvenţii europene şi bunăvoinţa aşa-numitor „plătitoare nete“ din UE. Acestora le place de asemenea să înfăţişeze ţările din est drept beneficiare nerecunoscătoare de ajutoare, atrăgând atenţia asupra discursului eurosceptic al unor lideri ca premierul ungar Viktor Orban şi liderul polonez Jaroslaw Kaczynski.

Însă situaţia macroeconomică generală schiţează o poveste diferită: cea mai mare parte a banilor în Europa merg dinspre Est către Vest, şi nu invers, arată Armand.

Când statele est-europene au început să adere la UE, un acord a fost încheiat. Guvernele estice au fost de acord să elimine barierele comerciale pentru ca firmele vestice să poată accesa o masă vastă de consumatori nerăbdărori să profite din plin de noul stil de viaţă capitalist. În schimb, guvernele vestice au promis să transfere bani europeni către est pentru ca blocul fost sovietic să poată construi infrastructura de care avea nevoie disperată.

Investiţiile au curs către est. Companiile vestice şi-au atribuit o parte bună din fiecare sector al economiei estice.

Drept rezultat, bunuri sofisticate de consum au pătruns în gospodăriile estice. Cecuri însemnate au fost semnate pentru cele mai subdezvoltate regiuni.

Rezultatul a fost lăudat ca un mare succes: Estul începea să prindă din urmă restul clubului. Dar cei mai mari câştigători sunt ţările vest-europene, unele dintre care îşi strâng baierele pungii şi insistă că nu mai pot „plăti către UE semnificativ mai mult decât primesc“, scrie Clotilde Armand.

În realitate, sumele pe care ţările vestice le trimit către Europa de est prin intermediul bugetului european pălesc în raport cu profiturile realizate de companiile vestice de pe urma investiţiilor din Est.

Transferul de avuţie dinspre Est către Vest este de asemenea vizibil în exodul de forţă de muncă suferit de regiune, un preţ ridicat care nu se vede în calculele negociatorilor UE pe buget.

Ideea că există „câştigători“ şi „perdanţi“ în jocul bugetului UE este greşită economic, toţi suntem beneficiari neţi ai pieţei unice europene, dar şi periculoasă politici, prin prisma Brexitului.

A venit vremea ca politicienii din Vest să le spună alegătorilor lor cât de mult au beneficiat ţările lor de pe urma extinderii blocului către Est, concluzionează Clotilde Armand.