Dacă UE vrea să construiască „Fortăreaţa Europa“, care să-i protejeze interesele comerciale în faţa celorlalte mari puteri, trebuie să fie pregătită pentru o luptă pe viaţă şi pe moarte cu SUA şi China

Războiul comercial dintre SUA şi China este rezultatul ambiţiilor ambilor combatanţi de a obţine supremaţia în comerţul mondial. Washingtonul luptă pentru „America înainte de toate“, iar Beijingul îşi creează un nou „Drum al Mătăsii“ care străbate lumea în lung şi în lat. Uniunea Europeană, prinsă la mijloc, are şi ea un plan pentru contracararea presiunilor din partea celor două mari superputeri, sau a altora, unul care sună destul de defensiv: „Europa care protejează“.

Cu mize atât de mari la mijloc şi în lipsa comunicării, se va lăsa cu bătaie. America şi SUA sunt pregătite să folosească tot arsenalul de arme comerciale pentru a opri UE să se încadreze pe un curs mai protecţionist, scrie Politico. Iar cum SUA au sabotat Organizaţia Mondială a Comerţului, paralizându-i instanţa care împărţea dreptatea în conflictele comerciale, tentaţia de a recurge la lovituri sub centură va fi mare. Preşedintele Franţei Emmanuel Macron vrea să construiască o „Europă care protejează“.

Sub presiunea Parisului, dar şi a Berlinului, noua Comisie Europeană, condusă de Ursula von der Leyen, alcătuieşte o strategie industrială şi pentru servicii care va întări apărările comerciale ale UE şi va sprijini campionii europeni din business. Astfel, UE schimbă modul în care dezvoltă noi industrii cu iniţiative care includ sprijinirea producţiei de baterii pentru maşini electrice, înverzirea politicii comerciale şi internaţionalizarea euro, aminteşte Financial Times.

Aceste schimbări se produc în dauna intereselor SUA şi ale Chinei. Franţa, Spania, Cehia şi alte state au făcut paşi importanţi în sensul taxării suplimentare a serviciilor digitale, principalii vizaţi fiind giganţii americani de internet Google, Amazon, Apple şi Facebook, criticaţi că sufocă concurenţa şi evită plata impozitelor.

Preşedintele american Donald Trump a reacţionat la aceste planuri, pe care le consideră exemple de discriminare injustă, evocând posibilitatea suprataxării importurilor de şampanie şi alte produse franţuzeşti. Astfel, din chiar a doua zi la conducerea CE, nemţoaica Von der Leyen a văzut ce-o aşteaptă.

Reprezentantul pentru comerţ al SUA Robert Lighthizer a ameninţat pe 2 decembrie că ţara sa va impune tarife de 100% pe importuri franţuzeşti de 2,4 miliarde de dolari. După avertismentul de la Washington, autoritatea antitrust a UE a dat de înţeles, prin vicedirectorul general al CE responsabil cu concurenţa Cecilio Madero Villarejo, că va aborda mai dur giganţii de tehnologie în ceea ce priveşte regulile concurenţei. China are şi ea giganţii ei de tehnologie.

Noua strategie a CE îi va înfuria probabil pe Trump şi pe politicienii chinezi, care vor ataca orice ar fi util la construirea „Fortăreţei Europa“, notează Politico.

Într-un alt semn că SUA sunt pregătite să lupte cu UE din cauza campionilor europeni prea răsfăţaţi, Washingtonul a anunţat că este gata să redeschidă disputa legată de subvenţiile acordate gigantului aerospaţial Airbus, al cărui sediu este în Franţa. Americanii spun că din cauza Airbus vor să majoreze atât nivelul tarifelor, cât şi gama de produse luate la ţintă cu aceste tarife. CE a reacţionat arătându-şi disponibilitatea de a se aşeza imediat la masa negocierilor.

 În pofida ameninţărilor SUA, ministrul francez al economiei Bruno Le Maire şi colegul său neamţ Peter Altmaier au atras atenţia pe 4 decembrie asupra nevoii de a crea o strategie industrială europeană şi lanţuri valorice strategice pentru Europa. Ca parte a noii strategii, Le Maire a insistat că UE trebuie să implementeze o taxă vamală pe carbon care să limiteze importurile din ţările cu standarde de mediu mai laxe. Şi o astfel de măsură îi va enerva pe americani şi chinezi.

„Un tarif vamal va provoca probabil o reacţie puternică la nivel internaţional“, spune Henrik Horn, profesor de economie internaţională la Universitatea Stockholm. „Amintiţi-vă de directiva privind aviaţia din 2008 când UE a vrut să impună o taxă pe zboruri care ar fi creat o formă de taxare extrateritorială. Reacţia internaţională a fost atât de puternică încât UE a renunţat în cele din urmă.“ În cazul zborurilor, Beijingul şi-a arătat muşchii. Companiile aeriene chinezeşti, principalii cumpărători de aeronave, au atacat încercările UE de a include aviaţia în sistemele europene de certificate de emisii. Ameninţarea supremă a fost că vor cumpăra Boeinguri americane în loc de Airbus.

La nivel de reprezentare, UE asigură că este pregătită de un război comercial cu SUA. Într-un război comercial, UE este o forţă de temut, a avertizat recent ministrul de finanţe al Olandei Wopke Hoekstra.

Statele UE vor acţiona ca unul dacă SUA lovesc Franţa cu tarife şi trebuie să nu mai fie naive când vine vorba de puteri cum este China, a spus Hoekstra într-un interviu pentru Bloomberg, pledând pentru eforturi mai mari pentru întărirea suveranităţii economice a Europei în contextul în care China îşi subvenţionează companiile, iar administraţia Trump atacă aliaţii europeni ai SUA.

Însă UE nu este atât de unită pe cât Hoekstra ar vrea să se creadă. Multe state europene, mai ales gardienii din nord ai liberalismului, sunt mai puţin entuziasmate decât Franţa în ceea ce priveşte introducerea de măsuri protecţioniste pentru economia europeană. Când vine vorba de taxa digitală, nu toată lumea este nerăbdătoare să contraatace dacă SUA suprataxează importurile din Franţa. „Este o problemă creată de Franţa, şi acum francezii vor ca UE să-i ajute“, spune un diplomat din UE. „Nu vrem să provocăm o escaladare a conflictului cu SUA din cauza aceasta.“ Un alt diplomat european vede discuţia ca pe un linie de fractură în chiar interiorul UE.

„Mai multe dintre aceste noi instrumente de comerţ defensive sunt aţintite către China, dar au adesea impact şi asupra pieţei interne europene. Ţări ca Franţa şi Italia nu sunt atât de dispuse să-şi reformeze propriile industrii şi aleg să le protejeze faţă de jucătorii străini. Alţii au implementat deja aceste reforme şi sunt mai ofensive în ceea ce priveşte deschiderea accesului la pieţe. Abordările comerciale defensive nu doar că agravează tensiunile comerciale, dar şi încetinesc inovaţia şi puterea de adaptare în interiorul Europei“, a spus diplomatul. Chiar şi în nucleul franco-german există fracturi. Neamţul Altmaier arde de nerăbdare să promoveze ideea că politica industrială a Europei nu trebuie să contravină ortodoxiei comerţului liber. „În pofida tuturor constrângerilor de care avem parte de la ţări precum China  şi SUA, avem interesul să ţinem pieţele deschise. Nu vom răspunde protecţionismului cu protecţionism, nu răspundem amestecului statului cu amestec din partea statelor noastre“, a declarat el. Nu este clar dacă şi restul lumii vede lucrurile în acelaşi fel.