Cele două Europe: Estul nu vrea să plătească costul reducerii poluării, dar vrea banii Vestului pentru a-şi întări economiile

Autor: Răzvan Botea 16.12.2019

♦ Cheltuiala anuală pentru o Europă „neutră pe carbon“ ar urma să fie de 1,5% din PIB-ul UE, adică 260 mld. euro, în fiecare an, până în 2030

♦ Ţările sărace nu au bani pentru un asemenea lux: 2.300 mld. euro în zece ani, bani ce ar trebuie, în majoritate, suportaţi de companii.



Pentru ţările din estul Europei, mai slab dezvoltate, factura combaterii încălzirii climatice nu poate fi suportată: dacă vreţi să ne aliniem trebuie să băgaţi mâna în buzunar – acesta a fost mesajul împăciuitor al preşedintelui Klaus Iohannis, care, fără să o spună direct, s-a aliat săptămâna trecută poziţiei Poloniei, Ungariei şi Cehiei împotriva planului Comisiei Europene de a face din UE, până în 2050 (cu un pas major până în 2030 – 27% consum de energie verde), o uniune „neutră pe carbon“, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi acceptate emisii cu efect de seră peste ceea ce poate absorbi în mod natural mediul.

Lucrurile sunt clare: factura este uriaşă, iar ţările sărace nu au bani. Cheltuiala anuală ar urma să fie 1,5% din PIB-ul UE, adică cel puţin 260 de miliarde de euro, anual, până în 2030. Ţările din est cer bani celor bogaţi şi se trezesc, în schimb, cu reduceri de fonduri structurale. Pentru că ţările bogate se gândesc să facă economii pentru a investi în plus în mediu sau în inteligenţa artificială pentru a face Uniunea competitivă la nivel mondial. Şi de unde fac? Din banii României pentru drumuri sau ai Poloniei. Deci, pe de o parte, acestor ţări li se cere să treacă la o economie verde, ceea ce înseamnă cheltuieli uriaşe şi, pe de altă parte, li se ia şi fondurile structurale pentru dezvoltare.

Proiectul de buget pe termen lung 2021-2027, discutat şi el săptămâna trecută la Bruxelles, nu avea cum să nu stârnească temeri.

„Nu sunt deloc de acord cu această propunere finlandeză (de proiect – Finlanda deţine preşedinţia UE – n.red.), nouă nu ne convine din niciun punct de vedere şi se pare că nu suntem singurii. Propunerea nu ne satisface absolut deloc, lipsesc chestiuni esenţiale, de exemplu flexibilitatea între fonduri. Banii alocaţi pentru coeziune sunt prea puţini, pentru politica agricolă comună, împărţirea banilor şi condiţionalităţile, de asemenea, nu ne satisfac. Ştiţi că politica agricolă şi coeziunea sunt extrem de importante pentru noi. În acest sens nu voi agrea sub nicio formă această propunere finlandeză şi, cu siguranţă, vom ajunge la ceea ce se şi propune în concluzii, să delegăm preşedintelui Consiliului munca de elaborare a unui nou draft pentru MFF.“ Ceea ce s-a şi întâmplat, de proiect se va ocupa Consiliul şi nu preşedinţia rotativă.