Opinie Ionuţ Sas, Partener PwC România: Facilităţile fiscale pentru cercetare-dezvoltare există doar pe hârtie: De ce a devenit aplicarea lor o urgenţă

Deşi Codul fiscal include de câţiva ani facilităţi fiscale care ar putea impulsiona activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare, lipsa legislaţiei secundare şi a normelor metodologice le fac cvasi inaplicabile.

În contextul în care România continuă să aloce sume modeste pentru acest domeniu – raportul Eurostat de la începutul acestui an plasează ţara noastră pe ultimul loc în UE, cu o pondere a cheltuielilor în acest scop de 0,5% din PIB , de 4 ori mai mică decât media statelor membre -, iar viitorul economiei depinde într-o măsură covârşitoare de capacitatea de a crea produse şi servicii cu valoare mare, facilităţile fiscale ar avea rolul de a sprijini companiile care vor să dezvolte aceste activităţi.

Cele două măsuri a cărora adoptare a fost salutată la momentul includerii lor în Codul fiscal, dar care încă nu pot fi transpuse în practică, vizează: deducerea suplimentară a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare la calculul de impozit pe profit, respectiv scutirea integrală de la plata impozitului pe profit pe o perioadă de zece ani pentru companiile care desfăşoară exclusiv activităţi de cercetare-dezvoltare.

În cazul deducerii suplimentare a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, normele de aplicare publicate în 2016 stabilesc că aceste activităţi pot fi încadrate ca fiind de cercetare-dezvoltare în baza condiţiilor pe care urma să le emită  Ministerul Educaţiei printr-un ordin de înfiinţare a Registrului experţilor pe domenii de cercetare-dezvoltare.

Acest ordin a fost aprobat abia în 2019, fără însă a rezolva situaţia, aşa cum era de aşteptat. Actul normativ este neclar şi nu creează cadrul legal pentru certificarea/expertiza privind îndeplinirea condiţiilor de acordare a facilităţii fiscale de care societăţile au nevoie. În ceea ce priveşte aplicarea scutirii de impozit pe profit pentru cei care desfăşoară exclusiv activitate de cercetare, dezvoltare, inovare, ar fi trebuit ca normele de aplicare să fie emise conform articolului 22^1 din Codul fiscal.

Prin urmare, atâta timp cât există riscul ca deducerea suplimentară la calculul impozitului pe profit, respectiv scutirea integrală de la plata acestuia să nu fie luate în considerare de către autorităţi în cazul unei inspecţii fiscale ulterioare, potenţialii beneficiari rămân circumspecţi să le aplice.

Investiţiile în cercetare-dezvoltare şi inovare sunt vitale în contextul transformărilor generate de noile tehnologii. Economia României ar trebui să adopte un model de creştere economică specific ţărilor dezvoltate, bazat pe crearea de valoare, având în vedere că cel de până acum bazat pe forţa de muncă ieftină ieftină şi fiscalitate redusă s-a epuizat, pe măsură ce România s-a dezvoltat, iar costurile au crescut.

Un exemplu pozitiv al efectelor pe care le pot avea facilităţile fiscale îl reprezintă industria IT care, în ultimele aproape două decenii a avut o evoluţie remarcabilă: de la 0,5% pondere în PIB a ajuns la peste 6%, iar salariul mediu este de circa trei ori mai mare decât salariul mediu pe economie, Totuşi industria IT înseamnă în prezent forţă de muncă calificată, în principal, pentru funcţii suport. România va putea trece cu adevărat la nivelul următor valorificând atât potenţialul, cât şi experienţa acumulate până acum, atrăgând investitori care creează produse cu valoare mare, iar în acest scop este necesar un cadru fiscal modern.

Astfel, suplimentar faţă de facilităţile existente, ar trebui avut în vedere un cadrul legislativ favorabil drepturilor de proprietate intelectuală. Într-un astfel de scenariu, stimulentele fiscale ar putea fi acordate atât în anii de investiţii, adică în faza de cercetare-dezvoltare, cât şi în anii de exploatare a drepturilor de proprietate intelectuală aferente, prin regimuri de tip Innovation Box sau Patent Box, aşa cum există în alte state. În lipsa acestuia, există riscul crescut ca drepturile de proprietate intelectuală să fie transferate în străinătate, la fel ca angajaţii cu poziţii de top management.

Pentru astfel de facilităţi, există bune practici identificate de alte ţări pentru impulsionarea investiţiilor în active intangibile – mărci comerciale, brevete, software, secrete comerciale şi altele - prin politici fiscale atractive.  De exemplu, legislaţia din Marea Britanie de tip Patent Box le permite companiilor să aplice o rată mai mică a impozitului pe profit (10% faţă de rata standard de 20%) la profiturile obţinute din invenţiile brevetate şi din alte forme echivalente de proprietate intelectuală. 

Nu doar Marea Britanie, ci şi Belgia, Elveţia, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Spania, Ungaria ofereau companiilor, în 2017, diverse facilităţi fiscale care promovau inovaţia şi cercetarea - dezvoltarea. Bazându-ne pe exemplele celorlalte ţări, România ar putea introduce, la rândul său, un regim de tip Patent Box care să prevadă o rată de impozit pe profit mai redusă pentru profiturile rezultate din exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală – obţinută printr-o scutire integrală sau parţială a veniturilor eligibile.

Desigur, soluţiile optime pot rezulta doar în urma unei dezbateri între cei interesaţi. Dialogul între toate părţile implicate ar putea pune în acord interesele industriei locale şi limitele bugetare. Cred că, în noua configuraţie a economiei globale, este necesară o regândire cât mai rapidă a cadrului fiscal pentru a poziţiona România printre ţările atractive pentru astfel de investiţii.