Ce vinuri bem în acest weekend, 3 vinuri pentru 3 seri. Recomandările lui Cătălin Păduraru, preşedintele IWCB-VINARIUM | 27 decembrie 2019

Aeroport. Check-in. Control. Paşapoarte. Zona comercială. Avion.

Traseul pe care-l străbatem fiecare dintre noi de multe ori (... de mai multe ori decât am vrea, dacă e să fim sinceri).

Pe vremuri, călătoriile cu avionul erau, cumva, mai încărcate de emoţie, pregătite aproape ritualic şi aveau o cadenţă cu mult mai rarefiată.  Acum, zburăm des şi acordăm pregătirilor de zbor din ce în ce mai puţin timp. Acest ritm suprapus peste logica distribuirii bagajelor (”de mână” şi ”de cală”) ne poate pune, deseori, în situaţia de a ne ”trezi” în aeroport că am uitat să luăm un cadou adecvat pentru prietenul/partenerul de afaceri cu care urmează să ne întâlnim. Şi, trebuie să recunoaştem că, până acum câţiva ani, dacă te aflai în aceeaşi situaţie în oricare din aeroporturile lumii, aveai soluţii la îndemână, dar oferta din aeroportul internaţional bucureştean nu te-ar fi ajutat  prea mult să ”dregi busuiocul”.

Păpuşi în straie tradiţionale, ploscuţe din lemn pirogravat, ştergare şi ii realizate mecanic (la limita sau chiar în interiorul kitsch-ului) şi, eventual, ceva băuturi alcoolice cu tricolor pe care nu ai fi vrut să le bei niciodată. Acest tablou a făcut ca mulţi dintre noi să nu mai fim atenţi la schimbările în bine, să nu lăsăm să ne atingă ”mesajele” noi şi să devenim neîncrezători în sincronizarea ofertei comerciale din aeroportul nostru cu ofertele din aerogările de pe alte meridiane. Eu, unul, recunosc, am avut multă vreme un scut, o protecţie, ceva care nu mă lăsa să ”cred” în vinurile vândute pe aeroport.

Am greşit. Şi, pentru că am descoperit un lucru bun, vreau să vi-l împărăşesc şi Dvs.

Cum vă spuneam: la ieşirea din coridorul de trecere paşapoarte – zona de magazine, pe partea stângă, este uşor de văzut un spaţiu dedicat vinurilor, băuturilor.

Vedeam la fiecare trecere pe acolo Dracula. Legendary Dracula. Eram convins că e vorba doar de ”exerciţii de marketing”, chiar dacă produsele aveau o bună ţinută estetică.

Echipa de somelieri de acolo, bine orientaţi către public, m-a invitat să cunosc vinurile. Dincolo de etichetă. Mulţumesc şi felicitări, domnilor!

Am avut ocazia să înţeleg că proiectele Legendary Dracula şi Folklore se bazează pe selecţia vinurilor de top (loturi unice) din crame şi distilerii care setează reperele pieţei premium de la noi.

Pe scurt, sub aceste etichete găseşti vinuri de la Domeniile Săhăteni (Aurelia Vişinescu), Vinarte, Vitis Metamorfosis, Iconic Estate (ex. Halewood), SERVE, Alira, Tata şi Fiul, Hermeziu, Budureasca, Villa Vinea. În total 11 crame, din care nu ştiu vreuna care să fi avut ezitare în greul urcuş către calitate.

Vă recomand să vă opriţi câteva minute în această zonă. Veţi avea o surpriză plăcută şi, la rândul Dvs., veţi putea face surprize plăcute, oferind vinuri cu semnătură şi care, da, valorifică (exemplar de această dată) unul din puţinele branduri româneşti cunoscute internaţional.

Vom degusta ”împreună” -cât de curând- vinurile din această selecţie, susţinută în aeroporturile noastre de 58 de somelieri!

1. Crama Gîrboiu, Bacanta Double Magnum – Fetească Neagră 2013

 

Nu e un secret că îmi plac vinurile de la Gîrboiu. Nu e un secret că îmi e dragă familia Gîrboiu.

Dar, oricât ar părea de ciudat, aceasă rubrică nu este despre producători şi nici nu e un sprijin în vânzările lor. Rândurile scrise aici vă sunt dedicate. Cum să găsiţi un vin deosebit, cum să fiţi înaintea altora în a descoperi ”vinuri eveniment” sau cum să impresionaţi cercul de prieteni/ cunoscuţi cu alegeri inedite.

Aşa că, doar amintesc că Livia Gîrboiu are meritul de a fi pus într-o lumină nouă potenţialul vitivinicol al Vrancei, prin calitate la standarde internaţionale, prin curajul de a elabora vinuri roşii încă de când publicul nu îşi închipuia că se pot obţine astfel de vinuri (premium) în această zonă şi, mai ales, prin recuperarea a două soiuri autohtone: Şarba şi Plăvaia.

Dar, aşa cum spuneam, să revenim la ceea ce vă este Dvs. util. Astăzi, nu vom vorbi despre vin (se ştie, Feteasca Neagră DOC-CMD Coteşti este mult apreciată şi... premiată), ci despre... sticlă.

O sticlă Double Magnum. 3 litri.

Prin dimensiunea sa atrage atenţia. Dacă aveţi musafiri sau o duceţi cadou la o petrecere, va fi, cu siguranţă, un punct de atracţie şi, tot cu siguranţă, se va şti cine a pus-o la dispoziţie.

Are avantajul că pe lângă faptul că devine punct ”de întâlnire”, element de comuniune colocvială, oferă o cantitate mare de vin fără variaţii de gust. Când vorbim de un vin cu vechime de 6 ani, putem lua în calcul că, dacă am avea 4 sticle de 0,75l, ar putea apărea mici diferenţe de gust de la o sticlă la alta. Aşa... avem o cantitate echivalentă într-un singur recipient. Cu un singur gust, deci. Din toate punctele de vedere, e o idee bună. Verificaţi!

Şi o mică recapitulare folositoare, sper.

0,75l – Standard

1,5l – Magnum

2,25l – Marie Jeanne

3l – Double Magnum

5l – Jeroboam

6l – Imperiale

9l – Salmanazar

12l – Balthazar

15l – Nabucodonosor

18l – Melchior

 

2. Thesaurus Wines, Reserve – Cabernet Sauvignon, Shiraz, Merlot 2016

 

”Banatul a fost dintotdeauna un melting pot cultural, cu influenţe din partea românilor, a vlahilor reveniţi din peripluri balcanice, a sârbilor, a croaţilor, a ungurilor, a şvabilor sau a emigranţilor austrieci, aici intersectându-se, în perioadele istorice date, civilizaţii diferite, fapt reflectat şi în cultura locală a vinului […]. Tendinţa aceasta, de fusion continuu şi inedit, pare să se menţină şi astăzi, când zona continua să atragă investitori şi specialisti în vinificaţie din mai multe colţuri ale lumii, ceea ce îmbogăţeşte şi consolidează patrimoniul enologic, stimulând competiţia între producători”. Scriam asta prin 2015, în lucrarea Cramele din România.

Degustând vinul celor de la Thesaurus, un cupaj Cabernet Sauvignon, Shiraz, Merlot, excelent rotunjit de timp, pot spune că… nu retrag nimic din cele scrise mai sus.

Pur şi simplu un vin foarte bun. Mai complicat: un vin care nu lasa loc ”manierismului” şablonului”, ”locului comun”.

3. Viticola Sarica Niculiţel, Pergament – Petit Verdot

 

 

A-ţi adăuga în lista de preferinţe (wishlist) un vin doar pentru că este ”inedit”, e o acţiune care ”ţine” până la un punct. Ideea este că ”diferitul” trebuie să se susţină pe o calitate universal valabilă.

Eu vă recomand (cu căldură) acest vin nu doar pentru că face parte dintr-o listă extrem de scurtă a titlurilor realizate exclusiv din Petit Verdot, ci pentru că este un vin vibrant, emoţionant, greu de uitat.

Toată literatura de specialitate pune în prim plan eficienţa soiului în diferite cupaje şi, în acelaşi timp, recunoaşte faptul că puţini vinificatori se încumetă să realizeze vinuri monocepage. Din păcate, semnatarii lucrărilor s-au întâlnit rar cu vinurile din România. Asta e. Avem însă şansa ca prin acest Petit Verdot al celor de la Sarica să compunem cu alte câteva elemente imaginea României vitivinicole. Iar nouă să ne oferim oportunitatea de a ne fi întâlnit printre primii cu un vin care dă satisfacţii atât degustătorului de ocazie, cât şi expertului înregimentat sau nu în vreun curent de interpretare oenologică.

Alte argumente nu încerc să găsesc şi nici nu vreau să ”povestesc filmul înainte de a-l vedea”. Pot, însă, să vă urez... ”vizionare placută!”.