Trei gânduri pentru trei zile de week-end. Recomandările lui Cătălin Păduraru, preşedintele IWCB-VINARIUM | 3 ianuarie 2020

Un 2019 trecut. An bun pentru iubitorii de vin din România. Au apărut „titluri” noi, româneşti şi de import. Noi locuri de unde se pot cumpăra vinuri şi locuri noi unde se poate consuma vin de calitate. Noi târguri, noi festivaluri.

Rubrica aceasta este nouă. S-au fondat entităţi de cercetare de tip nou. VINARIUM.

Avem noul experiment prin care am obţinut sunetul vinului. Varianta „obiectivă” – din prelucrarea datelor fizico-chimice; varianta „subiectivă” – prin prelucrarea activităţii cerebrale a degustătorului.

Aşadar, un an bun. Noul an ... să fie si mai bun!

Cu ce gânduri ne vom întâlni în 2020 aici, în Ziarul Financiar?

1. Să devenim o comunitate – fie ea doar şi în spaţiul virtual. Să (ne) înţelegem aparatul senzorial şi să înţelegem întreg contextul istoric, cultural, social, emoţional în care vinurile vieţuiesc. Convieţuiesc. Cu noi.

O comunitate capabilă să determine modificări. Eliberarea de miturile atât de răufăcătoare, de măsurile de valoare de tipul „bun că nu te doare capul” şi înlocuirea lor cu discursul criticii fireşti, argumentate, cu accente pe calitate (nu spunem că o piesă de teatru e bună doar pentru că nu te doare capul).

Poate să reinventăm cozeria şi să regăsim „polemica cordială” şi să încercăm translarea comunităţii online în offline.

2. Proiectele. Proiectele mari. Să ciocnim paharul nostru cu visuri pentru marile proiecte iniţiate de VINARIUM şi să bem un pahar de vin bun după ce – poate – vom fi ajutat la bunul mers al acestora.

Să credem în aceste proiecte, dar să şi facem pe cei din administraţie să le înţeleagă. Redeschiderea şantierului arheologic de la Cucuteni, de pildă, ar putea fi începutul construirii brandului de ţară. Să admitem că vinul merită să fie „apărat” de mai multe ministere decât cel al Agriculturii.

3. Un gând puternic: prin vitivinicultură, oenoturism, să declanşăm un proces de migraţie inversă. Să arătăm că satul din preajma viilor poate redeveni un loc cu o puternică sustenabilitate. Pentru asta e nevoie de informaţie prelucrată ştiinţific, strategii, diseminare, ş.a.m.d.

De fapt, să nu mă ascund dupa degete. Ţinta majoră pentru 2020 este să construim o infrastructură de excelenţă care, prin valorificarea rezultatelor însumate, să fie sursă de bunăstare extinsă.

Golurile din societatea românească nu pot fi „astupate” doar prin acţiunile noastre caritabile. Bineînţeles, urgenţa, drama, nu ne pot lăsa insensibili. Cu toate acestea, rezolvările definitive vin atunci când comunităţile unde se află aceste cazuri triste, vor fi suficient de înstărite pentru a le putea prelua şi „repara” în mod continuu, până la aducerea acestor cazuri în zona „excepţiilor”.

Iar bunăstarea vine acolo unde se investeşte în cunoaştere, inteligenţă, sincronizare cu noile tehnologii.

Dacă 30% (cam cât vin se pune elegant într-un pahar) din aceste gânduri vor fi asumate şi realizate, avem motive de petrecere.

Noi venim cu şampania.

P.S.:   După „turnirul” sărbătorilor vă sugerez să rămâneţi – o perioadă – în compania vinurilor uşoare, poate cu o aciditate mai mică pentru cei care sunt mai sensibili.

Dacă nu există astfel de probleme, vinurile albe-proaspete (2019) şi vinurile roşii din soiuri care le fac mai suple, pot marca începutul „Degustării 2020”, în ordinea agreată de toţi cei care cunosc Lumea Vinului: de la vin tânăr la cel cu vechime, de la „neutral” la cel aromat, de la alb la roşu, de la zero zaharuri reziduale către cele desert, de la cele lejere (extract mic, nivel de alcool mai scăzut), la cele pline, corpolente, puternice ş.a.m.d.

Sunteţi pregătiţi?