Asaltul Europei în căutare de forţă de muncă şi percepţia noastră transformată în certitudine că lucrurile nu se vor schimba niciodată în ţară, arată dramatic pentru România: 2 milioane de oferte de joburi în afară sunt postate oficial pe un site de recrutare local, iar 500.000 de români îşi caută activ un job în afara ţării

Autor: Cristian Hostiuc 12.01.2020

O discuţie săptămâna trecută cu un broker de pe bursă: Intri la ZF Live să vorbim despre anul bursier 2020, cum va fi, mai creşte sau nu BET-ul, ce acţiuni cumpărăm? Nu pot, nu sunt în ţară! Nicio problemă, intri pe telefon. Ţi-am spus, nu sunt în ţară, am plecat din ţară! Cum ai plecat, de tot? Da, de tot, în Germania! Cum să pleci, păi nu mai eşti la prima tinereţe? Uite că am plecat! De ce? Că lucrurile nu se mai schimbă! Şi tu descoperi asta după 30 de ani? Am tot sperat, iar acum am plecat!

Deşi Bursa de la noi a adus investitorilor un câştig de 35% în 2019, iar cu tot cu dividende de 43%, fiind a treia din lume, lichiditatea, cât se tranzacţionează, este la pământ, cu rezultate din ce în ce mai proaste în fiecare an, ceea ce determină companiile de brokeraj să reducă numărul de brokeri, numărul de analişti, ceea ce se traduce într-o capacitate mai redusă de a căuta şi interacţiona cu investitorii. Lichiditatea la Bursă este cel mai important indicator, pentru că degeaba ai o creştere spectaculoasă a unei acţiuni dacă la un moment dat, când vrei să vinzi, nu ai cui.

Din aceest punct de vedere lucrurile nu s-au schimbat la Bursă de la criză încoace ci, dimpotrivă, s-au înrăutăţit, iar în declaraţii cei responsabili de piaţa de capital se declară preocupaţi de această problemă, celebra expresie a preşedintelui Iohannis, dar rezultatele se lasă aşteptate.

Iar acum dispare şi speranţa.

Discutând despre piaţa muncii în 2019 şi 2020, Bogdan Badea, directorul executiv al eJobs, cea mai mare platformă de recrutare online din România, cu o cotă de piaţă de 60%, a spus la ZF Live că tendinţa cea mai îngrijorătoare pe care a remarcat-o în 2019 este numărul tot mai mare de români care îşi caută un job în afara ţării, cifrele pe anul trecut indicând nu mai puţin de 500.000 de români. La polul opus, din perspectiva ofertelor, companiile din străinătate au pus nu mai puţin de 2 milioane de anunţuri de recrutare din România pentru afară.

Această tendinţă se va menţine în acest an cu cifre şi mai mari, crede Bogdan Badea.

România este la un maxim istoric din punct de vedere al economiei, PIB-ul, care măsoară valoarea adăugată, ajungând la 220 de miliarde de euro în 2019, de 5 ori mai mult decât acum 20 de ani.

Pe piaţa muncii, care a ajuns la 5,1 milioane de salariaţi, se mai caută încă 1 milion de oameni, care se găsesc din ce în ce mai greu.

Salariile s-au dublat în ultimii şapte ani, iar în termeni reali raportat la euro, au crescut cu 80%.

Dacă înainte de criză rata pentru un credit imobiliar reprezenta 250% dintr-un salariu, acum îşi pot lua mai uşor un apartament şi pot să-l plătească într-un număr mai redus de ani, 12. În Occident poţi să-ţi iei un apartament de la 30 de ani în sus. Însă degeaba situaţia economică s-a îmbunătăţit dacă percepţia generală a românilor este din ce în ce mai negativă, această percepţie tranformându-se acum într-o certitudine că lucrurile nu se vor schimba niciodată în România.

Cum poţi să crezi că se mai poate schimba ceva, dacă politicienii şi cei care conduc România sunt aceeaşi de 20-30 de ani? Dacă ei nu au făcut până acum ce puteau să facă, de ce ar crede românii că vor mişca ceva în următorii ani?

Bogdan Badea de la eJobs spune că ceea ce văd oamenii în politică, ceea ce aud, îi determină să-şi caute şi mai mult un job în afară. Iar ultimii 2-3 ani au fost determinanţi în acest sens.

Ionuţ Simion, şeful pe România al firmei globale de consultanţă şi audit PWC, spune că deşi în ţară românii pot avea un impact mult mai mare într-un job, chiar şi la nivel de societate, tot ce se întâmplă în jur îi determină pe mulţi să se gândească că afară este mai bine.

După căderea comunismului, deceniul anilor ‘90 a fost catastrofal pentru economia României, peste 2 milioane de oameni pierzându-şi jobul în urma restructurării şi închiderii fabricilor. Atunci alternativa era plecarea din ţară în căutarea unui loc muncă.

De la jumătatea anilor 2000, odată cu venirea investiţiilor străine, intrarea în UE şi NATO, situaţia economică s-a mai îmbunătăţit, inflaţia a scăzut, cursul valutar a fost instabil, iar salariile au început să crească. Au apărut alte tipuri de joburi, corporatiste, dar paradoxal dorinţa de plecare din ţară nu s-a temperat, ci chiar s-a accelerat.

Peste 200.000 de români pleacă anual din ţară şi foarte puţini se întorc. Iar întrebarea tuturor este de ce pleacă.

Iar răspunsul general este că deşi românii o duc mai bine, lucrurile din jururul lor se mişcă foarte greu, chiar deloc, şi nu mai vor să aştepte în ţară ipotetica schimbare.

Degeaba ai un salariu de 2.000 de euro pe lună iar la finalul lunii îţi rămâne mai mult în România decât în străinătate, dacă faci 1 oră dus şi 1 oră întors până la birou.

Degeaba ai 2000 de euro dacă faci cu trenul 12 ore din Bucureşti până la Arad, acasă la părinţi.

Degeaba ai 2000 de euro dacă şcoala produce 44% analfabeţi funcţional, adică nu ştiu să explice ceea ce citesc, iar peste ani chiar dacă copilul tău nu intră în această categorie, te vei lovi de acest rezultat în jurul tău.

Atenţie, testul PISA este făcut mai mult pentru companii, pentru a arăta unde este potenţial de investiţii.

Degeaba ai 2000 de euro pe lună dacă autorităţile sunt incapabile nu de un an, ci de 20 de ani, să facă un ciot de intrare în Bucureşti sau să lărgească un drum.

Bucureştiul are 25% din economia României, dar creşterea economică este sub media naţională din cauza sufocării.

Degeaba ai 2000 de euro pe lună dacă în jurul tău clanurile mafiote se bat în plină stradă, iar autorităţile responsabile, celebrele instituţii de forţă, sunt prezente numai în ziua de salariu, iar în rest lipsesc cu desăvârşire. Aceste clanuri mafiote nu s-au născut alaltăieri, iar autorităţile nu au avut timp să ia la cunoştinţă de ele, ci patronează Bucureştiul de ani de zile.

Degeaba ai 2000 de euro pe lună şi poţi să-ţi iei un apartament bun, dacă la ieşirea din bloc este mocirlă pe jos.

Degeaba ai 2000 de euro pe lună şi plăteşti impozite de 1500 de euro, dacă îţi trimiţi copiii la grădiniţe private, la şcoli private, la profesori privaţi pentru a nu te trezi cu un analfabet funcţional în casă.

Degeaba ai 2000 de euro pe lună dacă pentru o urgenţă trebuie să te duci la o clinică privată unde dai câteva sute de euro pentru a nu avea de-a face cu un spital de stat murdar şi unde poţi lua foc la propriu şi la figurat.

Forţa de muncă şi talentele vor ajunge o resursă mai importantă şi mai scumpă decât apa sau energia, spun analiştii.

Toată Europa se confruntă cu un deficit de forţă de muncă, şi fiecare ţară încearcă să găsească oameni în alte ţări, de aceea sunt 2 milioane de joburi în afară, pe numai un site de recrutare online din România.

Dacă nu ai oameni cu care să lucrezi, degeaba ai idei şi bani.

În cea mai bună perioadă economică din istorie, autorităţile, care sunt aproape aceleaşi de 20-30 de ani, fac tot posibilul să-i trimită pe români să-şi caute de lucru în afară.