Opinie Cristian Bichi, consilier BNR: Proiectul legii privind cesiunile speculative de creanţe: afară e vopsit gardul, înăuntru e leopardul

Autor: Cristian Bichi 11.02.2020

În prezent, în discuţia Camerei Deputaţilor se află un proiect de lege privind protecţia consumatorilor faţă de cesiunile “speculative” de creanţe.  Textul respectiv are numeroase slăbiciuni, de la definiţii neclare şi greşeli elementare de tehnică legislativă la soluţii juridice de natură a conduce la posibile încălcări ale principiului separaţiei puterilor în stat, toate acestea fiind documentate temeinic de Consiliul legislativ în avizul său.

În acest context, articolul de faţă se va concentra pe expunerea de motive a proiectului de lege. Articolul analizează modul mai mult decât neglijent de redactare al acesteia, ce duce la situaţia hilară ca prevederi esenţiale ale sale să se afle în totală contradicţie cu cele stipulate în textul propriu-zis al proiectului de lege.

Fenomenul cesiunii creditelor neperformante

Anii recenţi de criză economică au dus la acumularea unui volum ridicat de credite neperformanteşiţ de către numeroase bănci din cadrul Uniunii Europene, evoluţie de natură a afecta funcţionalitatea acestor instituţii şi de a genera probleme de stabilitate financiară la nivel naţional şi european. Aflate într-o asemenea situaţie, băncile europene, inclusiv cele din România, au luat măsuri corective, una dintre cele mai uzitate fiind cesiunea de credite neperformante individuale sau de portofolii de credite neperformante. În cadrul unor astfel de cesiuni de credite, o bancă (denumita cedent) cedează creditele sale acordate unor clienţi  către o terţă persoană (denumita cesionar) în schimbul unui preţ convenit, care este mult mai mic decât valoarea nominală a creditelor respective.  

Prin recurgerea la această tehnică, băncile urmăresc ameliorarea indicatorilor lor prudenţiali şi eliberarea de resurse financiare şi umane imobilizateşiiţ. Nu în ultimul rând, procesul respectiv are în vedere îmbunătăţirea gestiunii riscurilor, precum şi a reputaţiei instituţiilor de credit pe piaţă, prin creşterea calităţii activelor lorşiiiţ. În funcţie de nivelul individual de provizioane de risc constituite, băncile vor suporta însă o pierdere mai mare sau mai mica de pe urma unor astfel de vânzări.  

Ce avantaje are cealaltă parte la tranzacţie? Cesionarul, de regulă o instituţie specializată, cumpără creanţe la o valoare mult redusă, obţinând astfel o rentabilitate înaltă de pe urma recuperării lor de la clienţii cedaţi.

Ca reacţie la  fenomenul descris mai sus, ce s-a manifestat şi în România, iniţiatorul proiectului legislativ pe care îl analizăm  şi-a propus  “să reglementeze o nouă formulă a retractului litigios (sublinierea noastră), ca modalitate de protecţie a consumatorilor contra abuzului de putere economică al creditorilor financiari şi a (sic!) colectorilor de creanţă”.

Ce este retractul litigios?  

Retractul litigios este o instituţie juridică care, în situaţia unei cesiuni de creanţe, dă  dreptul unui debitor de a stinge o creanţă litigioasă contra sa, care a fost vândută de un creditor (cedent), prin intermediul rambursării către cesionar a preţului plătit de acesta, plus dobânda scursă de la data cesiunii şi alte costuri relaţionateşivţ. Altfel spus, în cazul unei bănci, daca aceasta în calitate de creditor vinde creditul litigios de 100 de lei al unui client unui cesionar la o cincime din valoarea sa, clientul (debitorul) se va putea elibera de datorie plătind cesionarului (noul creditor) preţul cesiunii de 20 de lei, plus (să zicem) 5 lei reprezentând dobânda şi alte cheltuieli.

Mecanismul descris anterior, ce are antecedente în dreptul civil roman, reprezintă o instituţie juridică controversată, ce a fost abandonată în timp de ţări europene cum ar fi Italia, Portugalia şi România. El mai există în Franţa, Filipine, Puerto Rico şi câteva ţări din America Latină. Instituţia nu se regăseşte în dreptul ţărilor anglo-saxone, excepţie fiind doar codificarea sa în legislaţia statului federal american Luisiana. Retractul litigios a fost scos recent din uitare în Spania, în contextul  vânzărilor  masive de credite neperformante ale instituţiilor de credit, dar se confruntă cu limitări importante şi numeroase probleme de aplicare practică, în special în situaţia vânzărilor de creanţe în bloc. El nu se aplică nici în cazul transferurilor de portofolii de credite neperformante către agenţia de stat de gestiune a activelor (SAREB), în baza prevederilor exprese ale legislaţiei spaniole privind restructurarea băncilor.

Retractul litigios în România: puţină istorie

Instituţia retractului litigios a fost prevăzută de Codul Civil român de la 1864, fiind preluată din dreptul francez, legiuitorul  român abordând însă această problemă cu precauţie. Potrivit vechii legislaţii, retractul litigios a fost admis în cazul unei vânzări civile, dar nu în cazul unei vânzări comerciale.

Art. 1402 din vechiul cod civil român prevedea următoarele în privinţa retractului litigios: “cel în contra căruia există un drept litigios vândut se va putea libera de cesionar numărându-i (n.n.: plătindu-i) preţul real al cesiunii, spezele contractului şi dobânda din ziua în care cesionarul a plătit preţul cesiunii”.

În schimb, fostul articol 45 din Codul Comercial preciza în legătură cu retractul litigios că acesta “nu poate avea loc în caz de cesiune a unui drept derivând dintr-un fapt comercial”. Formularea reflecta viziunea legiuitorului de la momentul redactării articolului, conform căreia speculaţia comercială era în concordanţă cu spiritul liberal al comerţului.

În prezent, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 7/2011 de punere în aplicare a Codului civil, toate prevederile legale mai sus amintite legate de retractul litigios au fost abrogate.

Înainte de a merge mai departe pentru a vedea noua formulă de retract litigios ce ni se propune, să reţinem că prevederile art. 1402 din vechiul cod civil ocroteau drepturile cesionarului, stipulând în acest sens că acesta urma să primească nu numai preţul real al cesiunii, ci şi cheltuielile şi dobânzile din ziua în care a cumparat creditul litigios.

Retractul litigios conform expunerii de motive…

Iniţiatorul proiectului de lege subliniază în expunerea de motive a acesteia că “Din acest “comerţ” cu creanţe pierd, laolaltă, creditorul financiar care îşi vinde creanţa, debitorii cedaţi, familiile acestora şi societatea, în ansamblul său. De aceea, profiturile excepţionale trebuie limitate, prin instituirea unui mecanism de liberare a consumatorului de datorie, prin plata, în limitele procesului sau ale executării silite, a unei compensaţii în favoarea cesionarului, care să acopere costul acestuia cu achiziţionarea creanţei şi un profit comercial rezonabil (sublinierea noastră)”.

Deci, mecanismul de retact litigios propus de iniţiator ar urma să acopere costurile cesionaruui cu preluarea creanţei, ba chiar să îi mai şi asigure un profit comercial rezonabil. Ce ne spune însă textul proiectului de lege?

… si  textului proiectului de lege

Aici perspectiva se schimbă dramatic. În conformitate cu prevederile art. 4: “În cazul unei cesiuni de creanţă cu titlu speculativ, cesionarul nu va putea pretinde consumatorului nici voluntar, nici judiciar sau pe cale de executare  silită mai mult decât pretul real al cesiunii la care se pot adăuga (sublinierea noastră) cheltuielile şi spezele efective ale contractului şi dobanda din ziua în care cesionarul a plătit preţul cesiunii”.

În primul rând, observăm că nici vorbă ca cesionarul să obţina un profit comercial, cu atât mai mult rezonabil. El nu va obţine decât preţul real al cesiunii, adică exact suma cu care a cumpărat creditul. Unde este profitul? şvţ.

În al doilea rând, şi aici situaţia devine rizibilă, cesionarul nu numai că nu câştigă ceva, ba chiar poate suferi pierderi, prin nerecuperarea cheltuielilor făcute cu achiziţionarea creanţei.  El nu va avea nicio siguranţă că drepturile sale vor fi protejate, aşa cum era în condiţiile vechiului cod civil român. Nu de alta, dar conform prevederilor art. 4, cheltuielile şi spezele efective ale  contractului şi dobânda din ziua plăţii cesiunii, doar se pot adăuga.  Cine va avea însă ultimul cuvânt în a decide asta? Şi uite aşa suntem nevoiţi să-i dăm dreptate lui Jeremy Bentham, care afirma că “puterea avocatului stă în incertitudinea legii”.

Concluzii

Situaţia descrisă mai sus este de un ridicol desăvârşit. Ea este şi scandaloasă, întrucât nu este admisibil ca astfel de necorelări să existe în cazul unui text supus atenţiei forului legislativ şi publicului larg. În consecinţă, iniţiatorul acestui proiect legislativ ar trebui să se gândească serios să-şi găsească consultanţi juridici mai competenţi.

 

şiţCreditele neperformante sunt împrumuturi în cazul cărora debitorul nu poate efectua plăţile programate de dobânzi şi rate de capital. Potrivit definiţiei europene, un credit este clasificat ca neperformant dacă termenele de plată au fost depăşite cu peste 90 de zile sau creditul este evaluat ca fiind puţin probabil să fie rambursat.

şiiţ Persoanele folosite în unităţile de recuperare a creditelor pot fi realocate în activitatea de creditare. Cerinţele de capital eliberate pot fi utilizate pentru susţinerea acordării de noi credite.

şiiiţ Împrumuturile neperformante nu au doar efecte adverse asupra situaţiei financiare a băncilor individuale, la nivel microeconomic. Ele au şi efecte macroeconomice, un stoc ridicat al creditelor deteriorate putând afecta funcţia de intermediere financiară a băncilor, cu implicaţii negative pentru creşterea economică. De asemenea, un volum ridicat de împrumuturi neperformante face ca sistemul financiar să fie mai sensibil la şocuri economice.

şivţ De asemenea, trebuiesc îndeplinite şi alte cerinţe suplimentare pentru exercitarea acestui drept, prevazute în legislaţiile naţionale.

şvţPosibilitatea realizării de profit era prevăzută într-o variantă anterioară de text normativ (cu acelaşi iniţiator), şi anume propunerea legislativă de modificare a OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, conform căreia debitorul îşi răscumpăra creanţa de la cesionar plătind dublul sumei cu care aceasta fusese achiziţionată.