Scăpat din chingile crizei şi susţinut de creşterile salariale, deficitul comercial s-a triplat în ultimii ani şi susţine cu 17 mld. euro/an salariile altora. "Importăm şi nu vom putea inhiba consumul pentru a pune stavilă majorării importurilor."

Autor: Iulian Anghel 16.02.2020

♦ Deficitul comercial a ajuns în 2019 la 17,2 miliarde de euro, cel mai înalt nivel din 2008 încoace (23 mld. euro) şi la ani-lumină distanţă de valoarea lui din 2013 (5,8 mld. euro), când consolidarea fiscală începută după criză părea că aduce o oarecare ordine în finanţele ţării.

 



Deficitul comercial a sărit de la 5,8 miliarde de euro în 2013 la 17,2 miliarde de euro în 2019, împins de la spate de relaxarea fiscală şi de politica fostelor guverne de impulsionare a creşterii economice prin consum.

Pe măsură ce salariile au crescut, de la 1.500 de lei salariul mediu net în 2013 la peste 3.000 de lei anul trecut, iar taxele au scăzut, consumul a sărit de la un plus de 0,4% în 2013, când a fost înregistrat ce mai mic deficit comercial de după criză, la un avans cu două cifre în 2016 şi 2017 pentru a se menţine, în anii următori, la valori mai înalte decât ar fi crezut oricine în anii crizei. Doar că avansul consumului s-a reflectat puternic în majorarea deficitelor.

Marţi, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a atacat o temă recurentă în discursurile sale: mi-e teamă de deficitele gemene; ele sunt „politice“, iar BNR nu poate repara totul. În toamna trecută, el fusese şi mai categoric: deficitul comercial creează locuri de muncă în alte părţi. Noi consumăm din import, iar consumul nostru plăteşte salariile altora. Între timp, deficitul comercial a ajuns la 7,8% din PIB, în vreme ce deficitul bugetar a sărit de orice închipuire, la 4,64% din PIB. Astăzi BNR va publica valoarea deficitului de cont curent în 2019 (probabil peste 5% din PIB).

Cum poţi reduce deficitul comercial când e limpede că nu poţi sugruma consumul decât cu măsuri de ajustare bruscă (tăieri de salarii sau majorări de taxe) care ar lovi însă serios într-o economie aflată deja pe o pantă descendentă? Pentru a vedea mai limpede şi dincolo de cifrele curente, e suficient să ne aplecăm doar o clipă peste statistica BNR privind structura deficitului, arată Cristian Pâr­van, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). Raportarea lunară a BNR privind balanţa de plăţi şi datoria externă conţine, în analiza contului curent al balanţei de plăţi, o in­formare sumară legată de „servicii de pre­lucrare a bunurilor aflate în proprietatea ter­ţilor“. Valoarea extrasă din aceste servicii este de plus 2,5 mld. de euro, la 11 luni din 2019.

„Ei bine, aceasta este valoarea adăugată a tuturor produselor altora care intră în România, sunt uşor prelucrate aici de o forţă de muncă prost plătită şi sunt apoi exportate. Aceasta este, mai grav, povestea de dincolo de cifrele de impact. Importăm şi nu vom putea inhiba consumul pentru a pune stavilă majorării importurilor. întrebarea este cu ce compensăm. Cu cele 2,5 mld. euro pe care-i obţinem din prelucrarea activă a bunurilor altora?“, se întreabă Pârvan.

Consumul nu va putea fi nici oprit, nici redus, spune el: „Când tu (administraţia – n. red.) nu ai nicio preocupare pentru a pune pe picioare un program care să apară cu o ofertă în întâmpinarea cererii, atunci nu poţi avea alt rezultat decât cel reflectat de statistici. În industria alimentară, de pildă, România ar trebui să fie pe excedent, pentru că, slavă Domnului, are de unde, dar este pe deficit. Ungaria are exporturi de 100 mld. euro şi este pe excedent de bunuri. România are exporturi de 69 mld. euro şi este pe un deficit major“.

Industria auto, perla coroanei industriei româneşti, abia dacă face un excedent de 500 mil. euro, pentru că România importă maşini, rable, şi exportă cabluri şi ştergătoare care au o valoare adăugată mică, după cum reiese din statistica BNR. Judeţul Argeş are o cifră de afaceri mai mare ca Iaşiul, dar Iaşiul are un PIB mai mare ca Argeşul, pentru că Iaşiul consumă aici şi face PIB aici, în vreme ce Argeşul, cu o singură unitate mare, Dacia, importă, prelucrează importul şi apoi îl exportă, deseori cu o valoare adăugată mică, mai spune Pârvan. De unde să facă PIB? De unde să compensezi?

Problema economiei ţine de structura ei, mai arată secretarul general al AOAR.

Rezolvarea, parţială măcar, ar fi ca cererea pieţei să se întâlnească cu o ofertă pe măsură şi cu o valoare adăugată din ce în ce mai mare. Până când lucrurile nu vor sta aşa, nu vom putea compensa şi echilibra importurile cu exporturile.

Se va schimba ceva în curând? Nu, spune Pârvan, nu până nu se schimbă politicile cu unele care să conducă spre o economie cu un grad ridicat de valoare adăugată. Şi mai adaugă Pârvan:  „Brexitul va adânci deficitul comercial al României. România avea un excedent de un miliard de euro în relaţia cu Marea Brita­nie. Acest excedent se va transforma, par­ţial, în deficit, după Brexit“.