Bruxelles-ul cere României să ducă deficitul bugetar sub 3% din PIB în 2022, deşi experţii UE anticipează pentru acel an un deficit de peste 7% din PIB

♦ Ministrul român de finanţe, Florin Cîţu, prezintă drept un succes acceptarea de către Comisia Europeană a planului Bucureştiului de reducere a deficitului bugetar la sub 3% din PIB în 2022 ♦ În aceeaşi vreme, calculele proprii ale Comisiei arată că deficitul bugetar va fi în acest an de 4,9% din PIB şi va urca până la 7,7% din PIB în 2022 „fără o schimbare de politici“. De ce promovează Comisia o astfel de contradicţie?

Schimbarea de politici de care vorbesc reprezentanţii Comisiei în recomandarea către Consiliul European de deschidere a procedurii de deficit excesv în privinţa României nu poate viza decât legea pensiilor în ultima variantă votată de Parlament, care prevede o majorare a punctului de pensie, de la 1 septembrie 2020, cu 40%, ceea ce înseamnă un efort suplimentar de 25 de miliarde de lei în acest an, de 51 de miliarde de lei  în 2021 şi de 81 de miliarde de lei pentru 2022. În aceste condiţii, reducerea deficitului bugetar de la 4,46% din PIB în 2019, la 3,6% din PIB în acest an şi la 3,3% în 2021 arată ca o glumă.

„Comisia şi-a făcut calculul plecând de la aceste date. Pentru că legea pensiilor care prevede majorările este în vigoare, iar guvernul nu a spus deloc că s-ar abate de la litera ei. Acum mirarea este: cum poate ministrul finanţelor să-şi închipuie că, în acest an măcar, va duce deficitul bugetar la 3,6% din PIB?“, se întreabă economistul Laurian Lungu.

Un cec în alb din partea Comisiei?

Faptul că Executivul european a acceptat calendarul de redresare propus de Ministerul de Finanţe român, dar nu a sugerat şi ţintele clare de economii - pentru că este limpede că reintrarea în ţinte înseamnă tăieri de cheltuieli - arată ca un cec în alb. Comisia spune destul de sec: calendarul de ajustare bugetară corespunde unei creşteri de cheltuieli primare nete de 8,2% în 2020, 5,5% în 2021 şi 5,5% în 2022 şi unei ajustări structurale anuale de 0,5% din PIB în 2020, 0,8% din PIB în 2021 şi 0,8% din PIB în 2022. Or aceasta este o constrân­gere pentru că, de pildă, cheltuielile au crescut în ultimii ani cu două cifre – cu 14% în 2027, 17% în 2028 şi aproape 15% în 2019.

Acum, desigur, acestea sunt cheltuielile brute, arată Laurian Lungu. În vreme ce cheltuielile cu pensiile cresc, pot fi reduceri din alte cheltuieli. Şi, desigur, trebuie luate în calcul şi veniturile.

Abia aici guvernul va fi strâns cu uşa. Pentru că avansul veniturilor se va tempera, o dată pentru că economia lumii îşi încetineşte creşterea şi, apoi, din cauza virusului gripal care va avea, dacă nu efecte directe, cel puţin efecte indirecte, având în vedere că recesiunea Chinei va antrena o reducere a activităţii în Germania, care va antrena o reducere a activităţii în România şi tot aşa, mai arată Lungu.

Acum este prea devreme ca să ştim spre ce ne îndreptăm şi măcar datele pentru trimestrul I pot oferi o imagine parţială asupra viitorului. T1, din datele de acum, va însemna o cădere a economiilor puternice, iar România nu poate fi izolată.

Recomandări pentru România făcute de Consiliul European pentru remedierea deficitului excesiv

(1) România ar trebui să pună capăt situaţiei actuale a deficitului excesiv până cel târziu în 2022.

(2) România ar trebui să atingă un obiectiv principal de deficit general de 3,6% din PIB în 2020, 3,4% din PIB în 2021 şi 2,8% din PIB în 2022. Acest obiectiv corespunde unei rate de creştere nominală a cheltuielilor publice primare nete de 8,2% în 2020, 5,5% în 2021 şi 5,5% în 2022 şi unei ajustări structurale anuale de 0,5% din PIB în 2020, 0,8% din PIB în 2021 şi 0,8% din PIB în 2022.

(3) România ar trebui să aplice riguros măsurile necesare corectării deficitului excesiv până în 2022. Consolidarea bugetară ar trebui să asigure o corecţie durabilă, favorabilă creşterii.

(4) Consiliul stabileşte ca termen limită data de 15 septembrie 2020 pentru ca România să ia măsuri efective şi, în conformitate cu articolul 3, alineatul (4a) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97, să raporteze în detaliu strategia de consolidare pentru îndeplinirea targeturilor. Ulterior, autorităţile române ar trebui să raporteze progreselor înregistrate în îndeplinirea acestor recomandări, cel puţin la fiecare şase luni, până la remedierea deficitului excesiv.

Pe deasupra, autorităţile române ar trebui să asigure aplicarea completă a cadrului său naţional fiscal. Pentru a asigura succesul strategiei de consolidare fiscală, importantă va fi şi consolidarea fiscală prin reforme structurale cuprinzătoare, în conformitate cu recomandările Consiliului adresate României în contextul semestrului european şi, în special, ale celor legate de dezechilibrul macroeconomic.

Florin Cîţu se ia la luptă cu COVID: Îi vom contracara efectele prin măsuri fiscale

Ministrul interimar al finanţelor şi premier desemnat, Florin Cîţu, se aşteaptă ca efectele economice ale COVID-19 în România să fie minime, în condiţiile în care, spune el, „combinaţia politică fiscală” şi investiţiile în tehnologie vor recupera integral în partea a doua a anului pierderea de la nivel global în primul trimestru.

El vorbeşte despre „măsuri fiscale” care vor fi luate pentru contracararea efectelor virusului. Dar nu spune că, de fapt, ministerul de resort este cu mâinile şi picioarele legate, pentru că nu mai are la îndemână nicio pârghie pentru stimularea economiei: cu un deficit bugetar de peste 4% din PIB, cu o procedură de deficit excesiv deschisă, nu se poate gândi nici la reduceri de taxe, nici la majorări pe cale administrativă de venituri, care să încurajeze consumul. Însă el face scenarii legate de cum va ataca virusul economia – pe partea de consum sau pe partea de ofertă. În funcţie de strategia virusului, Finanţele vor contraataca fără milă.

„Este, probabil, un discurs împrumutat de afară. Dar ţările care pregătesc măsuri fiscale pentru susţinerea economiei sunt în regulă cu deficitele, multe au surplusuri. România este în afara unui astfel de joc”, comentează economistul Laurian Lungu.

Într-o lungă postare pe Facebook, ministrul interimar al finanţelor se lansează în ipoteze, punând întrebări şi răspunzând, totodată. Iată: „Cum ar trebui să răspundă politicile economică, fiscală şi monetară, şocului economic rezultat de pe urma epidemiei COVID-19? Răspunsul este direct legat de canalul prin care se transmite acest şoc în economie. Este un şoc care se transmite pe partea ofertei sau un şoc care se transmite pe partea cererii? Ambele?”

În opinia lui Cîţu, dacă impactul este transferat în economie pe partea ofertei, acest lucru înseamnă o reducere a producţiei: „Oamenii stau acasă şi producţia se opreşte. Am văzut acest efect în China, unde în primul trimestru datele arată recesiune. Producţia scăzută înseamnă în scurt timp preţuri mai mari şi tot pe termen scurt inflaţie”.

„Dacă impactul este transferat în economie pe partea cererii, atunci vedem pe termen scurt o reducerea cererii, oamenii nu mai ies din casa şi nu mai consuma bunuri şi servicii (după ce au acumulat provizii). Asta înseamnă pe termen scurt o reducere a preţurilor, o creştere a stocurilor şi în final reducerea producţiei. O primă concluzie, în ambele cazuri producţia scade, ceea ce înseamnă o creştere economică mai mică.”

Cîţu salută reducerea dobânzilor în lume pentru că se introduce lichiditate în sistem şi crede că măsura trebuie însoţită de o politică fiscală.

„Am spus-o şi o repet. România are şi resursele şi instrumentele fiscale pentru a face faţă fără nicio problemă acestui şoc. Am fost precauţi, am luat în calcul mai multe scenarii şi acum se vede.”

Dar el nu dă niciun exemplu de măsură fiscală ce ar putea fi luată de România şi este explicabil, pentru că România nu are la îndemână nicio astfel de politică.

„România va fi lovită, chiar dacă indirect. În astfel de situaţii mai bine rămâi prudent în declaraţii”, comentează Laurian Lungu.

Florin Cîţu: Am spus-o şi o repet. România are şi resursele şi instrumentele fiscale pentru a face faţa fară nicio problema acestui şoc. Am fost precauţi, am luat în calcul mai multe scenarii şi acum se vede.”