Opinie Radu Ropotă şi Georgiana Evi, Clifford Chance Badea: Impactul Covid-19. Ce dificultăţi financiare pot întâmpina societăţile?

Ziarul Financiar 17.03.2020

Impactul financiar al Coronavirusului (Covid-19) asupra societăţilor care se bazează pe furnizori sau clienţi în zonele afectate a fost discutat la scară largă. Deşi anumite sectoare, inclusiv companiile aeriene, producătorii, comercianţii şi companiile de turism par să fie cele mai afectate, fără îndoială, şi alte sectoare vor fi afectate dacă Coronavirusul nu poate fi izolat în intervalul de timp estimat iniţial.

Multe companii vor fi suficient de robuste pentru a rezista la aceste implicaţii financiare, cel puţin pe termen scurt. Cu toate acestea, pentru alte companii care au deja probleme financiare sau ale căror activităţi depind în mod deosebit de teritoriile afectate, este posibil ca lucrurile să nu fie atât de simple. În astfel de situaţii, nu numai societatea afectată, ci şi administratorii, proprietarii, creditorii, furnizorii, clienţii şi alte contra-părţi contractuale se vor confrunta cu aceste dificultăţi rezultate de pe urma Coronavirusului.

Societăţile

Societăţile afectate de pandemie se pot confrunta cu o serie de consecinţe financiare. Cel mai evident este impactul imediat asupra lichidităţilor în cazul oricărei încetiniri a activităţii. Cu toate acestea, problemele de solvabilitate se pot agrava dacă situaţia are ca urmare blocarea liniilor de capital circulant, încălcarea angajamentelor financiare, apariţia cazurilor de neexecutare a obligaţiilor şi/ sau declanşarea plăţilor în caz de încetare sau a altor obligaţii contingente pentru neexecutare.

Într-o primă fază, societăţile care suferă (sau anticipează) astfel de dificultăţi ar trebui să ia în considerare o discuţie proactivă cu creditorii şi cu alte părţi interesate în vederea negocierii unor perioade de graţie pe termen scurt şi asigurării continuităţii activităţii comerciale. Acest lucru este adesea posibil printr-o serie de renunţări contractuale (waivers) şi termene de graţie, iar anumite jurisdicţii oferă inclusiv proceduri legale de moratoriu concepute pentru protejarea unei societăţi împotriva pretenţiilor şi acţiunilor pe măsură ce sunt analizate eventuale soluţii.

În România, spre exemplu, în măsura în care o societate se află în dificultate financiară, aceasta poate recurge la una dintre procedurile de prevenire a insolvenţei prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, respectiv mandatul ad-hoc sau, mai des folosit în practică, concordatul preventiv. Însă varianta extrajudiciară (contractuală) de rezolvare a unor astfel de probleme poate fi, de cele mai multe ori, cea mai eficientă.

Opţiunile disponibile şi condiţiile pentru orice tip de sprijin vor depinde de gravitatea dificultăţilor întâmpinate de societate, de termenii acordurilor sale de finanţare şi comerciale, de atitudinea părţilor interesate şi de jurisdicţia (jurisdicţiile) în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi de o analiză atentă a faptelor necesară pentru stabilirea celui mai bun plan de acţiune. Disponibilitatea poliţelor de asigurare pentru pierderi financiare provocate de întreruperea activităţii poate avea o influenţă semnificativă atât asupra disponibilităţii lichidităţii pe termen scurt, cât şi asupra formei oricărei eventuale soluţii.

Finanţatorii

Pentru finanţatorii societăţilor afectate de Coronavirus este important să înţeleagă ce drepturi au în baza contractelor de finanţare. Este de aşteptat ca instituţiile financiare să se axeze pe drepturile ce decurg din dificultăţile de lichiditate şi pe impactul potenţial semnificativ pe care Coronavirusul îl poate avea asupra capacităţii societăţii de a continua să funcţioneze în ritmul obişnuit de activitate.

Având în vedere incertitudinea continuă privind întinderea şi durata epidemiei Coronavirus, este puţin probabil că finanţatorii vor fi în măsură să convină soluţii substanţiale pe termen mai lung.

În schimb, este de aşteptat ca acestea să se axeze pe acorduri pe termen scurt care să echilibreze nevoia (i) de stabilizare a activităţii afectate şi (ii) de a-şi proteja propria poziţie. O vizibilitate clară asupra impactului pe care pandemia îl are asupra societăţii (necesitând raportări financiare şi de altă natură sporite) va fi esenţială şi ar trebui să reprezinte o condiţie principală pentru obţinerea oricărui sprijin.

Instituţiile finanţatoare trebuie să acorde o atenţie deosebită măsurii în care prevederile Codului Civil din România referitoare la impreviziune, forţa majoră şi/sau imposibilitatea de executare, fie aceasta şi temporară, sunt aplicabile contractelor încheiate de către aceştia cu societăţile a căror activitate este afectată de Coronavirus.

Furnizorii, clienţii şi celelalte contra-părţi

Este de aşteptat ca cea mai presantă problemă pentru furnizori, clienţi şi alte contra-părţi să fie dacă şi cum îşi pot reduce expunerea financiară faţă de societăţile afectate sau, cel puţin, cum pot continua să aibă relaţii comerciale cu societăţile afectate într-o manieră care să nu ducă la creşterea expunerii lor financiare.

În cele mai multe cazuri, acest lucru va depinde exclusiv de termenii contractuali pe care i-au negociat cu societatea afectată. Cu toate acestea, este posibil să mai apară şi alte probleme. De exemplu, în anumite jurisdicţii, contra-părţile pot fi obligate să continue să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale faţă de o societate care intră într-un proces formal de insolvenţă şi nu se vor putea baza pe insolvenţa respectivă ca temei pentru încetarea relaţiei contractuale.

În ceea ce priveşte companiile din România, spre exemplu, articolul 77 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă prevede situaţiile şi condiţiile în care furnizorilor de servicii le este interzis să schimbe, să refuze ori să întrerupă, fie şi temporar, furnizarea serviciului către societatea (consumatorul captiv) aflată într-o procedură de insolvenţă.

 

Administratorii

Pe fondul potenţialelor dificultăţi financiare, este esenţial ca administratorii unei societăţi afectate să înţeleagă foarte bine scopul şi aplicarea atribuţiilor legale ale acestora, în special atunci când există un risc real şi evident de insolvenţă.

În general, administratorii sunt obligaţi să acţioneze cu grijă, abilitate şi diligenţă rezonabile şi în interesul societăţii. Aceste obligaţii sunt, de obicei, în raport cu societatea, însă, atunci când o societate se confruntă cu probleme financiare, obligaţia administratorilor de a acţiona în interesul societăţii le impune, cel puţin în anumite jurisdicţii, să acorde prioritate intereselor creditorilor societăţii faţă de cele ale acţionarilor.

De asemenea, administratorii pot constata că pot fi personal răspunzători dacă acţiunile lor din această perioadă provoacă pierderi suplimentare pentru creditori. Drept urmare, administratorii pot fi înclinaţi să urmeze mai degrabă strategii conservatoare, care pun accentul pe minimizarea pierderilor pentru creditori.

Administratorii ar trebui să aibă în vedere, de asemenea, şi măsurile luate în temeiul Hotărârilor recente ale Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă (de exemplu, restricţionarea sau limitarea anumitor tipuri de evenimente care presupun un număr ridicat de persoane) şi, respectiv, obligaţiile legale aferente acestor măsuri ce le revin acestora. Aceasta obligaţie este relevantă mai ales în legătură cu convocarea şi organizarea adunărilor acţionarilor în această perioadă şi măsurile pe care trebuie să le ia administratorii pentru limitarea răspândirii Covid-19 (e.g. votul prin corespondenţă, în măsura în care este permis prin actul constitutiv) sau posibilitatea amânării acestor adunări pentru o data ulterioară.   

În cele din urmă, dacă dificultăţile financiare se acutizează, administratorii trebuie să aibă cunoştinţă de orice obligaţii legale de a începe procedura insolvenţei.