Cristina Bojică, avocat: Forţa majoră trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Situaţia în care ne aflăm, a pandemiei de coronavirus, nu atrage automat aplicabilitatea forţei majore. Forţa majoră este o clauză contractuală a părţilor pentru a-şi înlătura răspunderea în anumite condiţi

Cristina Bojică, avocat şi head of litigation la cabinetul de avocatură Gruia Dufaut, spune că forţa majoră este o clauză contractuală, care se regăseşte şi în codul civil, care poate înlătura răspunderea părţilor contractante în anumite condiţii excepţionale. Pandemia de coronavirus nu poate atrage în mod automat aplicabilitatei acestei clauze care prevede forţa majoră.

„Pandemia aceasta şi situaţia în care ne aflăm, nu atrage automat aplicabilitatea forţei majore. Partea contractuală trebuie să ecplice care obligaţii nu le poate îndeplini, de ce nu le poate îndeplini şi trebuie să dea detalii cu privire la situaţie. S-ar putea să se găsească în situaţia în care, deşi este pandemie, el să îşi poată îndeplini onligaţiile contractuale”, spune Cristina Bojică, avocat şi head of litigation la cabinetul de avocatură Gruia Dufaut, în cadrul ediţiei special a emisiunii de business ZF Live.

Clauza de forţă majoră este o clauză contractuală, stabilită în condiţiile legii, care eliberează părţile contractante de la îndeplinierea obligaţiilor asumate în contractul repsectiv. Forţa majoră este un instrument legislativ care poate înlătura răspunderea în anumite condiţii excepţionale.. Clauza de forţă majoră poate fi invocată doar dacă este externă, adică independent de voinşa părţilor implicate şi trebuie să fie imprevizibilă.

” Ea este un instrument juridic, al îndemâna părţilor pentru a-şi înlătura răspunderea în anumite condiţii. Ea este definită de codul nostru civil, trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a fi invocată. Trebuie să fie externă, adică independentă de voinţa părţilor, trebuie să fie imprevizibilă şi invincibilă”, spune Cristina Bojică.

Forţa majoră, dacă este prevăzută în contract, poate fi invocată pentru a se exonera de răspundere, pentru a suspenda îndeplinirea obligaţiilor sau chiar pentru a fi încetat contractul. Partea contractantă care invocă forşa majoră are obligaţia de a notifica celeilalte părţi, în termen de 15 zile, producerea acesteia şi este nevoită să ia toate măsurile pentru a limita consecinţele.

“Când ne uităm la forţa majoră ea trebuie comunicată partenerului contractual. Trebuie să ne uităm la modul şi la clauza de notificare. În contract există un capital de notificări sau comunicări unde scrie cui trebuie să adresezi comunicarea şi când se consideră ea valabilă. Trebuie să facem acea comunicare a forţei majore conform clauzelor contractuale pentru a nu avea apoi o problemă de procedură”, spune Cristina Bojică.

În ceea ce priveşte forţa majoră cu privire la contractele dintre un angajator şi un angajat, aici poate fi vorba de o situaţie extremă, pentru că se poate ajunge la suspendarea contractelor de muncă sau chiar la încetarea contractelor, situaţie în care angajatul nu va mai fi plătit.

“Din ce am văzut la clienţii noştri, ei încearcă să găsească alte soluţii, îi trimit în şomaj tehnic, cu plata 75% din salariul de bază, să vedem dacă statul va interveni cu nişte măsuri. Suspendarea contractelor de muncă pe forţa majoră este chiar o soluţie extremă şi sunt alte soluţii pe care trebuie să le găsim”, spune avocatul.

Cristina Bojică spune că asemănătoare cu clauza forţei majore este şi cazul fortuit care este o clauză de înlăturare a răspunderii, dar nu are un caracter absolut ca în cazul forţei majore, ci are un caracter relativ. În ceea ce priveşte impreviziunea, este o caluză contractuală care nu are ca efect înlăturarea răspunderii, ci poate conduce la renegocierea contractului, ea poate fi invocată atunci când executarea unui contract a devenit excesiv de oneroasă, datorită unor schimbări excepţionale. În cazul acestor trei clauze, dacă nu sunt excluse expres din contract, dar nici nu se regăsesc atunci aplicabilitatea lor va fi conformă cu prevederile legale.