Coaliţia pentru Dezvoltarea României: Suportul statului în caz de şomaj tehnic trebuie aplicat nediscriminatoriu şi să vizeze toate categoriile de angajaţi şi companii impactate, nu doar o parte dintre acestea

Coaliţia pentru Dezvoltarea României (CDR) solicită Guvernului aplicarea unitară şi nediscriminatorie a măsurilor pentru susţinerea companiilor în contextul pandemiei COVID-19, cerând ca soluţiile legate de şomajul ethnic să vizeze toate categoriile de angajaţi şi companii impactate, nu doar o parte dintre acestea.

Companiile membre CDR cred că este necesar să se elimine limita maximă de 75% pentru numărul persoanelor ce pot fi trimise în şomaj tehnic, lăsând la decizia fiecărui agent economic să-şi dimensioneze personalul activ versus cel în şomaj tehnic în funcţie de nevoile rezultate din activitatea economică efectivă.

”Analizând măsurile adoptate prin OUG nr. 30 din 2020, considerăm încă insuficiente şi parţial neclare anumite aspecte privind implementarea acestora, în special cele care vizează şomajul tehnic. Totodată, menţionăm că, pentru asigurarea unui echilibru economic este extrem de important ca măsuri precum suportul în caz de şomaj tehnic să fie aplicate în mod unitar, nediscriminatoriu şi să vizeze toate categoriile de angajaţi şi companii impactate, nu doar o parte dintre acestea, mai ales că situaţia economică se deteriorează de la o zi la alta. Măsura nu reuşeşte să adreseze nici problemele companiilor mici, care sunt pe punctul de a fi închise”.

CDR consideră ca fiind vitală sprijinirea tuturor activităţilor afectate, nu doar a celor care sunt închise prin deciziile autorităţilor sau unde angajatorii se află în prezent în incapacitate de a plăti salariile.

Măsurile trebuie să aibă şi un caracter preventiv pentru a evita efecte negative şi în viitor, nu doar în prezent. Trebuie să existe un sprijin acordat în mod nediscriminatoriu şi balansat, pentru a evita efectele negative asupra economiei pe termen scurt, mediu şi lung.

Şase măsuri care trebuie clarificate:

a) Nu este clar mecanismul prin care indemnizaţia de şomaj tehnic ajunge la salariat: este nevoie de soluţii urgente pentru plata indemnizaţiilor, astfel încât angajaţii să primească aceste sume într-un orizont de timp rezonabil. Modalitatea de plată trebuie să fie simplă, să asigure rapiditate şi continuitate. Aşa cum este în acest moment stipulat în OUG există riscul ca plata pentru munca prestată în luna martie să poată fi făcută către angajat cel mai devreme în luna mai.

b) Cum se aplică plafonarea indemnizaţiei de şomaj tehnic: OUG prevede reducerea cuantumului indemnizaţiei de şomaj de 75% din salariul de bază, dar nu mai mult de 75% din câştigul salarial mediu. Trebuie clarificat expres dacă această plafonare se referă doar la cuantumul indemnizaţiei care este suportat din bugetul asigurărilor pentru şomaj, angajatorul putând plăti din fonduri proprii diferenţa de indemnizaţie până la valoarea maximă prevăzută de Codul muncii sau negociată cu partenerii sociali, după caz.

c) Condiţia de a fi în incapacitate de plată a salariilor tuturor salariaţilor: nu este clar cum va fi evaluată aceasta în funcţie de specificul fiecărui sector: de ex. dacă aceasta se raportează doar la salariaţii afectaţi de măsura şomajului sau la toţi salariaţii societăţii. Nu este justificat să nu beneficieze de suport şi acei angajatori care pot plăti o parte dintre salariaţi, a căror activitate nu a fost încă afectată.

d) Diminuarea încasărilor: nu este clar ce încasări sunt vizate şi dacă sunt vizate doar încasările din activitatea redusă (ex. situaţia angajatorilor cu mai multe puncte de lucru sau mai multe activităţi).

e) Indemnizaţia să fie scutită de plata taxelor şi contribuţiilor: în vederea simplificării acestei proceduri.

f) Ipoteza referitoare la incapacitatea de a plăti salariile se referă la reducerea activităţii: este necesar să se clarifice dacă rambursarea indemnizaţiei se aplică şi în ipoteza întreruperii temporare a activităţii (reducerea nu este întotdeauna o opţiune).