Criza COVID-19: cumpărăturile făcute din panică, proviziile populaţiei şi rezervele strategice constituite de guverne, lipsa de forţă de muncă şi perturbările din transport vor scumpi mâncarea
Sectorul agricol european s-ar putea confrunta cu o penurie severă de lucrători din cauza restricţiilor de circulaţie transfrontalieră implementate pentru limitarea răspândirii coronavirusului, ceea ce va produce efecte „devastatoare“, a avertizat asociaţia fermierilor COPA-COGECA.
Semnale de alarmă similare vin de peste tot în lume, inclusiv din cele mai populate ţări, cum sunt India şi China. Însă sectoarele agricole din anumite ţări din Uniunea Europeană sunt în special vulnerabile la restricţiile de circulaţie transfrontalieră deoarece sunt dependente de lucrători sezonieri din alte părţi. În această privinţă, Pekka Pesonen, secretarul general al COPA-COGECA, a menţionat Italia şi Spania, unii dintre cei mai mari producători de fructe şi legume şi ţări cu economiile paralizate acum de epidemia de coronavirus, scrie Euractiv. Potrivit organizaţiei fermierilor italieni Coldiretti, peste 25% din producţia de alimente din Italia se bazează pe cei peste 370.000 de lucrători sezonieri care vin din străinătate. Dintre aceştia, cei mai mulţi, circa 105.000, sunt români. Euractiv scrie că sectorul agricol francez este deja sub presiune deoarece fer-mierii din Franţa vor avea nevoie de peste 200.000 de lucrători sezonieri pentru recoltarea primelor fructe şi legume ale anului. Principala uniune agricolă a ţării a cerut deja ajutorul studenţilor, celor care muncesc part-time şi celor care lucrează pe cont propriu. De asemenea, Pesonen a menţionat şi Marea Britanie ca fiind „în special vulnerabilă“ deoarece are nevoie de 100.000 de muncitori sezonieri în fiecare an pentru recoltare şi procesare. Fermele din Germania se ba-zează pe aproape 300.000 de muncitori sezonieri.
Financial Times notează că preţurile grâului au crescut pe pieţele internaţionale în condiţiile în care consumatorii casnici s-au îmbulzit să-şi facă provizii de făină, pâine congelată şi paste, guvernele se reped să-şi constituie rezerve strategice, iar virusul şi teama de restricţii în Rusia şi Ucraina, printre cei mai mari producătorii de grâu din lume, au lovit pieţele, preţurile crescând pe ambele maluri ale Atlanticului. Indicatorul cotaţiilor grâului de pe bursa din Chicago a urcat cu 12% într-o săptămână, iar cel al pieţei din Paris a crescut cu 8%. Analiştii au remarcat că în SUA preţurile au fost împinse în sus de achiziţiile mai mari făcute de firmele de morărit şi panificaţie, în timp ce în Franţa cumpărătorii s-au repezit să-şi facă provizii de baghete congelate, forţând unele brutării să raţionalizeze cel mai popular produs de panificaţie francez. În Marea Britanie, vânzările de paste făinoase au urcat cu 55% în ritm anualizat, potrivit datelor companiei de cercetare a pieţei Kantar. Multe magazine au fost golite de paste, tăiţei, pâine şi orez.
„De asemenea, preţurile au crescut şi din cauza eforturilor diferitelor guverne de a acumula stocuri strategice. Nord-africanii cumpără mult grâu. Cantităţi mari pleacă din Franţa pentru a ajunge în Algeria“, explică Abdolreza Abbassian, economist la ONU.
În plus, prăbuşirile unora dintre monedele emergente au reînviat amintiri din anul 2010, când seceta şi un declin puternic al rublei ruseşti au determinat Rusia, cel mai mare exportator de grâu al lumii, să interzică scoaterea grâului din ţară timp de aproape un an. Săptămâna trecută pieţele au fost cutremurate de zvonuri că Moscova şi guvernul Ucrainei iau în considerare din nou o astfel de măsură.
Din Rusia vin veşti că epidemia de coronavirus este mai gravă decât lasă guvernul impresia că este, iar rubla reacţionează cu căderi la şocurile de pe piaţa petrolului. În ultimele zile, China a cumpărat 340.000 de tone de grâu de pe bursa din Chicago, tranzacţie care a contribuit la creşterea cotaţiilor. Rezervele strategice de mâncare constituite de guverne sunt de înţeles. „Fără surse de alimente, societăţile se vor destrăma“, spune un analist de la Chatham House. Însă o astfel de măsură poate crea probleme suplimentare în caz de criză dacă nu este luată în cadrul unui plan mai larg, coordonat la nivel internaţional, remarcă Bloomberg, care atrage atenţia că nu doar consumatorii de rând, ci şi ţările au început să-şi facă provizii de alimente, ceea ce ameninţă comerţul mondial.
Kazahstanul, unul dintre cei mai mari exportatori de făină de grâu, a interzis exportul acestui produs, dar şi livrările de morcovi, zahăr, cartofi, ceapă şi altele. Vietnamul a suspendat contractele de export de orez nou, iar Serbia nu mai vinde în străinătate ulei de floarea- soarelui. Încă nu sunt semne ale unor interdicţii de export de amploare, însă criza coronavirus este abia la început. Deocamdată, deşi nu sunt probleme grave cu oferta de alimente, problemele de logistică fac mai greu ca produsele să ajungă acolo unde este nevoie de ele.
Multe guverne au impus măsuri sociale extreme pentru a frâna răspândirea coronavirusului, iar o strategie la fel de extremă ar putea fi folosită şi în ceea ce priveşte politicile pentru alimente, crede Ann Berg, trader agricol. „Ai putea vedea raţionalizări ca în război, preţuri controlate şi rezerve strategice.“
China a promis că va cumpăra orez mai mult ca niciodată din producţia internă.
Pentru unele materii prime alimentare, oferta este asigurată de doar câteva state. Perturbarea acestor exporturi poate avea ramificaţii globale majore. Spre exemplu, Rusia este un furnizor cheie de făină pentru Africa de nord. „Dacă guvernele nu lucrează împreună şi nu cooperează pentru a asigura o ofertă globală şi îşi pun propriile interese pe primul loc, poţi ajunge la o situaţie mai gravă“, spun strategii de la Chatham House. Ei au avertizat că frenezia cumpărăturilor dublată de politici protecţioniste poate duce la scumpirea alimentelor, un ciclu care în cele din urmă poate ajunge continuu. „Dacă cumperi împins de panică de pe piaţă recolta de anul viitor, preţurile se vor duce în sus, şi pe măsură ce alimentele se scumpesc, factorii de decizie se vor panica şi mai mult.“ Iar mâcarea mai scumpă poate avea ramificaţii majore. Preţurile pâinii sunt cunoscute ca scântei care pornesc perturbări sociale† şi instabilitate politică. Primăvara arabă a apărut pe fondul scumpirii alimentelor.