Criza provocată de pandemia de COVID-19 lasă fără mijloace de trai oamenii care muncesc într-un segment al economiei care scapă din plasa de siguranţă socială: economia subterană. Guvernul italian promite că „nu lasă pe nimeni în urmă“

Blocajul economic provocat de pan­de­mia de COVID-19 distruge sau închi­de locuri de muncă într-un ritm infernal peste tot în lume, dar oamenii afectaţi au acces în cele mai multe cazuri la sprijin financiar de la stat. Însă criza loveşte nimicitor într-un loc unde adesea oamenii îşi pierd cel mai repede speranţa de ajutor: economia subterană.

Acest gen de economie, nereglementată, neim­pozitată, este caracteristică statelor cu instituţii slabe, resurse limitate şi corupţie. Este vorba în general de ţări emergente, dar nu numai. Criza a scos în mod nefericit la lumină economia gri din Italia, Spania şi Grecia. Circa două miliarde de persoane, sau 61% din populaţia activă a lumii, contribuie la economia subterană, care oferă de cele mai multe ori mijloace de trai neprotejate de stat, scrie revista Quartz, care interpretează date ale Organizaţiei Mondiale a Muncii. În România, economia din umbră repre­zenta în 2018 aproximativ 27% din PIB, faţă de 31% în Bulgaria, cea mai săracă economie din Uniunea Europeană, sau de 23% în Ungaria, potrivit unui studiu al Universităţii JKU din Austria. Spre comparaţie, în Germania, cea mai mare economie europeană, ponderea este de 10%.

După modelul de calcul al FMI, economia din umbră reprezintă 35% din PIB în România (cifre pentru 2016), 38% în Bulgaria, 27% în Ungaria şi 17% în Germania.

Pe măsură ce pandemia de COVID-19 se extinde în lumea dezvoltată, miliarde de oameni au în faţă o alegere înfiorătoare: să continue să lucreze în locurile lor de muncă informale şi să rişte să fie infectaţi şi să răspândească virusul ori să stea acasă cu riscul de a rămâne fără mijloace de trai, notează Quartz. Situaţia acestor oameni a atras atenţia multor instituţii media şi chiar guvernelor, cum sunt cele ale Greciei, Italiei şi Marii Britanii.

În Grecia, guvernul oferă liber profesioniştilor 800 de euro pe lună pe tot timpul crizei dacă aceştia plătesc taxe, scrie Kathimerini. Însă sute de mii de alţi oameni au fost lăsaţi deocamdată fără ajutor. „Toţi ceilalţi care muncesc în ceea ce se cheamă gig eco­no­my (adică cei care muncesc oricând, oriunde, fără anga­jamente stabile – n.r.) nu apar pe radarul gu­vernului, sunt cei care nu raportează niciun venit au­torităţilor fiscale“, a afirmat un oficial al minis­terului de finanţe din Grecia. El a adăugat însă că în urmă­toa­rele zile va fi anunţată asistenţă şi pentru cei din eco­nomia neagră. Una dintre persoa­nele care nu au acces la ajutor de şomaj sau alte plăţi de la stat este Katerina, de 30 de ani, profesoară de literatură din Creta, care n-a mai plătit taxe de opt ani. „Aveam cinci elevi. Am pierdut trei din cauza crizei coro­navirus. Unii părinţi n-au mai putut plăti pentru că şi ei au probleme financiare“, povesteşte profesoara, care primea 10 euro pentru o oră de lecţii.

„Sunt obligată să nu mai plătesc electricitatea şi apa şi am rugat banca să amâne ratele pentru maşină. Acum sunt dependentă financiar în întregime de părinţi, dar nici ei nu mă vor putea ajuta la nesfârşit.“

În Italia, Reuters urmăreşte situaţia zidarului Salvatore La Barbera, care este îngrijorat că în câteva zile familia sa de patru persoane va rămâne fără mâncare şi că nu va avea de unde să facă rost de bani pentru a face noi rezerve. Activitatea din Italia este pur şi simplu îngheţată.

„Să lucrez la negru este imposibil deoarece poliţia te întreabă de ce te plimbi pe stradă. Vor să ştie totul şi rişti să fii amendat“, spune zidarul. În situaţia lui sunt milioane de europeni. În Sicilia, una dintre cele mai sărace regiuni ale Italiei, câţiva oameni au refuzat să plătească pentru produsele luate dintr-un supermarket din Palermo, iar poliţia a trebuit să intervină. FMI a calculat că în Italia economia subterană reprezintă peste 27% din PIB (date din 2016), iar în Grecia circa 30% - una dintre cele mai mari cote din Europa dezvoltată.

În Italia, circa 3,7 milioane de persoane lucrează în economia subterană. Premierul Giuseppe Conte le-a spus celor care se chinuie să asigure mijloace de trai familiilor lor că statul îi va ajuta. El a promis un fond de 4,3 miliarde de euro pentru primari, iar guvernul său a alocat 400 de miliarde de euro pentru bonuri de masă destinate „oamenilor care nu au bani pentru a face cumpărături“. †

„Nimeni nu va fi lăsat în urmă“, a declarat Conte, a cărui popularitate urcă în dauna celei a concurentului Matteo Salvini, liderul formaţiunii populiste Liga aflată până anul trecut la guvernare. O sursă guvernamentală a spus că ministerul de finanţe analizează crearea unui salariu de urgenţă de 600-800 de euro pe lună pentru cei care n-au niciun venit din muncă sau pensie şi sunt excluşi din actuala plasă de siguranţă socială. O astfel de măsură îi va ajuta pe lucrătorii sezonieri, pe cei din ferme sau gospodării şi pe cei dependenţi de piaţa neagră.

Din Spania, El Pais a făcut celebru cazul celor 90 de prostituate aruncate direct în stradă de către proprietarul unuia dintre cele mai mari bordeluri de acolo. Stabilimentul „ clubul Paradis -, cu 80 de camere în care asigura şi cazarea prostituatelor, s-a închis pe 13 martie, ca de altfel multe dintre afacerile spaniole, după ce guvernul a introdus măsuri stricte †de izolare a populaţiei. Proprietarul bordelului a aplicat pentru o schemă de şomaj temporar creată de guvern cunoscută ca ERTE pentru 69 dintre angajaţii clubului, dintre care niciunul nu este lucrător sexual. În Spania prostituţia nu este reglementată, dar nici incriminată (este pedepsit însă proxenetismul). O parte din prostituatele alungate în stradă din Paradis s-au întors acasă, în România.

În Marea Britanie, The Telegraph scrie că ministrul de finanţe Rishi Sunak lucrează intens la o soluţie pentru salvarea celor cinci milioane de liber-profesionişti din ţară, dintre care mulţi au în faţă alegerea de a sta în izolare cu resurse puţine sau de a ieşi pentru a-şi câştiga banii.