Revenirea economiei se poate baza pe sectoarele cu o pondere mare a valorii adăugate în totalul producţiei: Informaţii şi Comunicaţii, Servicii Profesionale, Industria Alimentară şi Agricultură. „Norocul“ este că în industria auto valoarea adăugată este de doar 29% din producţie

Autor: Sorin Pâslaru 06.04.2020

Structura economiei româneşti este de aşa natură încât criza prin care trece ar putea să o afecteze într-o măsură mai redusă decât se crede. Deşi consecinţele pierderilor cauzate de închiderile anumitor sectoare par mari, efectele ar putea să fie mai mici.

Astfel, chiar dacă anumite sec­­toare cum este cel al indus­triei auto şi al componentelor de profil îşi reduc drastic activitatea, faptul că pre­su­­­puneau un consum intermediar foarte mare, în primul rând din import, devine acum un avantaj.

Consumul acesta intermediar foarte mare le micşora acestor sectoare precum industria auto „amprenta“ asupra economiei locale, adică valoarea adăugată brută (VAB) efectivă.

Spre exemplu, cel mai evident este dacă se pun faţă în faţă sectorul Informaţii şi Comunicaţii cu sectorul Auto.

Ultimele date valabile, extrase din Anuarul Sta­tistic 2020 apărut în luna martie a acestui an, ne arată că în 2017 valoarea adăugată brută în sec­torul Informaţii şi Comunicaţii a fost de 47 mld. lei, la o producţie de 80 mld. lei, ceea ce înseamnă o pondere de 59%.

În cazul sectorului Industria mijloacelor de transport, deşi producţia a fost în acelaşi an de 91 miliarde, valoarea adăugată brută a fost de doar 26 miliarde, la jumătate faţă de sectorul informaţii şi comunicaţii. Aceasta pentru că ponderea valorii adăugate brute în industria auto este doar de 29%.

De unde vine această diferenţă? Provine din diferenţa de consum intermediar, care este mult mai mare în cazul industriei auto.

Valoarea adăugată se obţine ca diferenţă între producţie şi consum intermediar. Cu cât consumul intermediar este mai mare, cu atât valoarea adăugată rămasă este mai redusă. Valoarea adăugată reprezintă de fapt salariile şi profiturile, adică tot ceea ce o companie adaugă la materia primă şi consumabile (consum intermediar) pentru a realiza produsul finit. Când valoarea adăugată are o pondere redusă în totalul producţiei înseamnă că partea de consum intermediar este foarte mare.

Ca urmare, căderea dramatică a industriei auto este oarecum amortizată ca reprezentare în PIB de ponderea redusă a VAB în cadrul producţiei totale a industriei auto.

Cu alte cuvinte, dacă am presupune teoretic că în loc de industria auto, care are o valoare a producţiei aproximativ egală cu cea de la sectorul Informaţii şi Comunicaţii, ar fi scăzut la fel de mult în următoarele trei luni sectorul de Informaţii şi Comunicaţii, din VAB-ul total s-ar evapora practic o valoare dublă.

Bineînţeles că şi căderea industriei auto are efecte în lanţ, care se vor vedea nu numai în comerţul cu autovehicule, dar şi în alte sectoare.

Însă este relevant de discutat în aceste condiţii foarte dure pentru economia româ­nească orice factor care ar amortiza căderea.

Conform datelor pe 2017, ultimele disponibile, cei mai mari cinci „furnizori“ de valoare adăugată brută sunt: Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, Tranzacţiile imobiliare, Transport şi depozitare, Informaţii şi Comu­nicaţii, Activităţi profesionale ştiinţifice şi tehnice.

Cele cinci sectoare au împreună o pondere de 40% în totalul valorii adăugate brute pe economie.

După cum se ştie, valoarea adăugată brută este practic PIB-ul de care toată lumea vorbeşte şi pe care toţi se bazează ca venituri la buget şi salarii.

Acum, faptul că sunt două sectoare  - Informaţii şi Comunicaţii şi Activităţi profesionale ştiinţifice şi tehnice  - prezente în top cinci sectoare din punctul de vedere al valorii adăugate brute este uriaş pentru România.

Este de presupus că aceste sectoare nu vor cădea foarte mult sau cel puţin este sigur că nu vor cădea atât de drastic precum industria auto sau cea de hoteluri şi restaurante. Informaţiile şi comunicaţiile înseamnă în primul rând activităţi de servicii IT şi servicii informatice, adică celebrii IT-işti cu căştile pe urechi care acum şi-au mutat birourile acasă, din turnurile din Pipera. În acest sector VAB este mare pentru că acest consum intermediar este mic: chirii pentru clădirile de birouri, computere, energie şi eventual licenţe de la parteneri externi.

Sigur că şi acest domeniu va fi afectat, pentru că dacă spre exemplu o firmă de IT lucra pentru un producător auto sau pentru un mare lanţ hotelier, automat veniturile din acea sursă s-au evaporat.

Însă sunt numeroase alte zone unde creşte cererea de servicii informatice şi servicii IT, mai ales acum când “gulerele albe“ de pe tot globul lucrează de acasă.

Spre exemplu, o firmă de IT intervievată recent de Ziarul Financiar, Softbinator Technologies, care are 60 de angajaţi, caută încă 40 de oameni pentru că pur şi simplu are mai multe comenzi în această perioadă, mai ales din S.U.A. şi Europa Occidentală.

A doua mare şansă a României este că în top zece al sectoarelor din punctul de vedere al valorii adăugate brute se află Industria alimentară şi Agricultura, care la rândul lor au o pondere de 42% şi respectiv 48% a valorii adăugate brute în totalul producţiei.

Iar cum nu există în mod limpede nicio temere că această zonă ar putea scădea, ci dimpotrivă se poate miza pe o creştere provenită din export, iată că producţia suplimentară în aceste două sectoare ar putea suplini din căderea altor industrii nevoite să reducă foarte mult turaţiile.

Depinde şi de cum va fi anul agricol, pentru că producţiile sunt strâns corelate cu vremea.

În zona de procesare a alimentelor, adică în industria alimentară şi a băuturilor, un program naţional de finanţare pe termen lung a unor noi capacităţi industriale prin care  nu numai să se înlocuiască importurile dar să şi crească posibilităţile de export ar putea aduce în doi ani la PIB mult din ceea ce se pierde acum în industria auto.

În industria alimentară şi în agricultură, ponderea VAB în producţie este mare pentru că se folosesc materii prime locale. Astăzi România exportă cereale şi animale vii dar importă produse alimentare procesate, balanţa externă a sectorului fiind pe minus.

Într-un fel, subdezvoltarea în care este România la capitolul Hoteluri şi restaurante este un noroc în această perioadă, pentru că valoarea adăugată brută care dispare ca urmare a închiderii acestui sector nu este atât de mare. La nivelul anului 2017 era vorba de VAB circa 17 mld. lei faţă de 41 mld. lei în industria alimentară şi băuturi. În condiţii normale, acest sector este crucial pentru creşterea VAB, pentru că ponderea VAB în producţie este de 50%.

„Fratele“  acestui sector, Activităţile de spectacole culturale şi recreative, are un VAB cu o pondere şi mai mare în producţie, de 64%, dar iarăşi România încă nu a apucat să fie o putere în zona de spectacole şi întâlniri sportive de mare amploare astfel încât pierderea în valoarea absolută nu este atât de mare.

În zona industrială, cea mai mare pondere a VAB-ului în producţia totală este la fabricarea mobilei, iar o eventuală readucere la viaţă a acestui sector, pentru care se pot ima­gina inclusiv ajutoare de stat, ar fi de bun augur pentru producţia locală.