Statistică şocantă. Concentrarea terenurilor agricole este astăzi mai mare decât în 1930. 0,4% din ferme deţin azi 50% din suprafaţa agricolă, pe când în 1930 deţineau doar 28%

Cultivăm terenul şi creştem animale, dar importăm produse agro-alimentare

Dacă ar fi să privim rezultatele activităţii comerţului exterior cu produse agricole prin prisma valorii medii a soldului comercial pe o persoană medie convenţională, pentru un an va trebui să apelăm la o interpretare adecvată a datelor reprezentate în graficul din figura 1. La nivelul unui an, persoana medie a înregistrat în urma activităţilor de export şi de import cu cereale un câştig de 19,3 euro şi al comerţului exterior cu Seminţele şi fructele oleaginoase, plantele industriale şi medicinale, paiele şi furajele de 9,6 euro. În fiecare an, din această perioadă, persoana medie convenţională a plătit pentru import, mai mult decât a încasat din exportul Fructelor cu 6,6 euro, pentru Cafea şi ceai cu 4,2 euro, pentru Legume cu 3,1 euro şi pentru Plante vii şi produse de floricultură cu 1,9 euro. Cu ce a mai rămas din excedentul de 19,3 euro înregistrat în urma activităţilor de comerţ exterior cu produse vegetale? În medie, în fiecare an, cu aproximativ 11,2 euro. Din prezentarea acestor rezultate, se ridică firesc două întrebări: a) Este suficient acest excedent realizat de persoana medie convenţională pentru acoperirea nevoilor de consum pentru celelalte produse agro-alimentare? b) Este eficient acest comerţ, ţinând seama că, persoana medie convenţională mai are nevoie şi de multe alte produse pentru satisfacerea consumului zilnic, precum şi pentru achiziţionarea de produse de folosinţă îndelungată şi de ce nu şi pentru dezvoltarea unor activităţi care să îi asigure creşterea nivelului de educaţie şi cultură, se mai adaugă şi nevoia de asigurare a nivelului de trai şi a sustenabilităţii în activităţile economice pe care le desfăşoară? Putem spune că, în pofida potenţialului mare de care dispune, pentru a obţine cantităţi însemnate de cereale şi un număr cât mai mare de animale care să fie valorificate pe pieţele externe, importăm cantităţi însemnate de produse alimentare necesare consumului de alimente, care, de cele mai multe ori sunt supuse unui proces de prelucrare!

Figura 1. Soldului înregistrat pe întreaga perioadă, pentru comerţul exterior cu produse din categoria Produselor vegetale raportat la populaţia medie anuală

Fărâmiţarea excesivă sau masificarea terenurilor agricole

La nivelul anului 1930 exista o fărâmiţare excesivă a suprafeţei agricole pe proprietăţi. Mai mult, “proprietatea, aşa mică cum se găseşte, este împărţită în loturi mărunte, aşezate la diferite distanţe de sat şi între ele [...] Sunt proprietăţi de câte 4-5 ha, împărţite în câte 10-25 parcele” [Vasiliu C.I., în lucrarea Aspecte ale economiei româneşti, Consiliul Superior Economic, Bucureşti, 1939, pag. 64, ]. Tabelul 1 prezintă o situaţie comparativă a datelor înregistrate la nivelul anului 1930 şi la trei cercetări statistice organizate de Institutul Naţional de Statistică în 2010, 2013 şi 2016.  

Pe baza datelor de la ultimul recensământ general agricol organizat la nivel European în anul 2010, s-a relevant faptul că România deţinea peste o treime din numărul total de exploataţii agricole înregistrate la nivelul UE. În graficul din figura 2 se prezintă frecvenţele cumulate crescător privind repartizarea numărului de exploataţii şi suprafaţă pe proprietăţi definite în raport cu dimensiunea acestora. Ce ne arată aceste date? Existenţa unui număr mare de proprietăţi agricole care au terenuri agricole sub 1 ha. Astfel, peste 55,8% dintre exploataţiile agricole deţin numai 5,3% din terenurile agricole. Exploataţiile ce utilizează suprafeţe cuprinse între 1 şi 5 ha reprezintă 37,3% din numărul total de exploataţii agricole şi au în total aproape o pătrime din totalul suprafeţei utilizate. Numărul exploataţiilor agricole având suprafaţa cuprinsă între 10 şi 50 ha este unul relativ redus, acestea reprezentând doar 1,6% din numărul de exploataţii şi au în folosinţă 8,4% din suprafaţă. Trebuie reţinut faptul că la nivel naţional există o concentrare mare a suprafeţelor agricole utilizate la un număr mic de exploataţii agricole. Astfel, terenurile agricole care constituie exploataţii agricole mai mari de 50 ha reprezintă peste 52% din suprafaţa agricolă utilizată a României şi sunt administrate de numai 0,55% din numărul total de exploataţii agricole.   

Figura 2. Frecvenţe cumulate crecător pentru caracterizarea gradului de concentrare a terenurilor agricole pe proprietăţi, definite după dimensiune

Datele din tabelul 1, care prezintă comparativ situaţia repartăzării exploataţiilor şi a suprafeţelor agricole în anul 1930 şi în perioada de după anul 2000 relevă trei aspecte importante în cee ace priveşte fragmentarea terenurilor agricole:

1. în primul rând, se observă o creştere a gradului de fărâmiţare a terenurilor agricole la nivelul exploataţiilor de dimensiuni mici, de până la 5 ha. Astfel, ponderea acestora în anul 2010 a crescut la aproape 92%, deţinând aceeaşi pondere de aproape 28% din suprafaţa agricolă;
2. s-a redus considerabil ponderea exploataţiilor şi suprafaţa utilizată de exploataţii având suprafaţa cuprinsă între 10 şi 100 ha. Dacă în 1930, 7,6% din exploataţiile agricole deţineau aproape o pătrime din suprafaţa agricolă, în anul 2010 numai 2,2% exploatau suprafeţe agricole cuprinse între 10 şi 100 ha iar aceste suprafeţe reprezintă 13,1% din suprafaţa agricolă a ţării;
3. la nivelul anului 2010 exista o concentrare mult mai mare a terenurilor agricole având suprafaţa de peste 100 ha în raport cu situaţia existentă în perioada interbelică. Astfel, dacă înainte de al doilea Război Mondial 0,4% dintre exploataţiile agricole din România administrau 27,7% din suprafaţa agricolă, astăzi 0,4% din numărul de exploataţii exploatează aproape jumătate din suprafaţa agricolă a României.

Tabelul 1. Repartizarea suprafeţei agricole şi a numărului de exploataţii în raport cu dimensiunea exploataţiilor

* Ministerul Agriculturii 1930; ** Prelucrate de autor pe baza datelor din Ancheta structurală în agricultură 2016, INS

Tabelul 1. (continuare)

Pentru exploataţiile mici, care au mai puţin de 5 ha dimensiunea medie a unei exploataţii a scăzut cu 2,3 ha/exploataţie, valoarea înregistrată în anul 1930, fiind în jurul a 1,1 ha/exploataţie la nivelul anului 2010. În schimb, pentru celelalte trei categorii de exploataţii s-au înregistrat schimbări relativ mici în raport cu dimensiunea unei exploataţii medii. La categoria de exploataţii având între 5 şi 10 ha s-a înregistrat o scădere de la 7,1 ha/exploataţie la 6,6 ha/exploataţie, la cele având suprafaţa între 10 şi 100 ha s-a înregistrat o creştere a exploataţiei medii de la 19,3 ha/exploataţie la 23,8 ha/exploataţie. La exploataţiile de dimensiuni mari, de peste 100 ha dimensiunea medie a unei exploataţii s-a menţinut relativ constantă în jurul valorii de 450 ha/exploataţie.

Practic, datele de mai sus ne arată o fârâmiţare a terenurilor agricole existente în exploataţiile agricole de dimensiuni mici şi relativă concentrare a terenurilor agricole care sunt gestionate în exploataţii de dimensiuni mari. Fiecare din cele două categorii de exploataţii trebuie tratate diferit. Dacă în prima categorie avem exploataţii care produc în mare parte pentru autoconsum, în a doua categorie sunt exploataţiile agricole care produc pentru piaţă şi implicit pentru exportul de produse agro-alimentare.

Tudorel Andrei este preşedintele INS