Un instrument magic: Criza reînvie conceptul datoriilor perpetue. Relansarea bugetară a economiei europene post-pandemie se anunţă masivă

Relansarea bugetară a economiei europene post-pandemie se anunţă masivă. Pentru a limita costurile finan­ciare pentru cele mai fragile state, mai multe voci pledează pentru emiterea de obligaţiuni perpetue. Dar obs­ta­colele ce stau în calea unei astfel de opţiuni sunt numeroase, po­trivit Les Echos.

În condiţiile în care Consiliul European trebuie să analizeze mijloacele de susţinere financiară a relansării după şocul provocat de pandemia de COVID-19, ideile abundă. Cea mai recentă dintre acestea are legătură cu emiterea de titluri de datorie perpetue.

Spania promite astfel crearea unui fond de aproximativ 1.500 miliarde de euro, finanţat prin acest tip de instrument. Obiectivul este de a finanţa procesul de relansare economică la cele mai scăzute costuri.

Obligaţiunile perpetue prezintă avantajul de a nu trebui rambursate niciodată. Numai dobânzile trebuie să fie plătite continuu. Astfel ar fi posibilă obţinerea unor sume considerabile în schimbul unor dobânzi anuale care ar trebui menţinute scăzute. În condiţiile în care datoria ar fi suportată de Uniunea Europeană sau o structură ad hoc, state ca Italia nu şi-ar vedea raportul datoriei crescând.

Un instrument magic, sau aproape magic, dacă ne luăm după susţinători. Economistul Daniel Cohen susţine într-o opinie publicată de Le Monde ideea „finanţării crizei şi investiţiilor climatice“ prin acest mijloc. ONG-ul Positive Money Europe propune chiar ca un mecanism de acest tip să fie utilizat pentru transferarea directă de bani în conturile cetăţenilor europeni, după modelul implementat de trezoreria americană.

Crearea unei datorii perpetue nu este totuşi neapărat o idee atât de bună.

Acest concept a existat deja în mai multe ţări. Franţa a renunţat la un astfel de mecanism entru că ar fi costat statul prea mult.

Pentru a crea această piaţă în prezent ar trebui să se poată conta pe cumpărători. Investitorii cu poziţii pe împrumuturi pe 50 sau 100 de ani , fonduri de pensii sau anumite fonduri de hedging, ar putea fi interesaţi. Problema este că aceştia cer dobânzi ridicate şi nu reprezintă un grup suficient de important pentru a putea absorbi sutele de miliarde de euro care ar fi necesare pentru finanţarea unui plan european.

Ca dovadă a dificultăţii de la lansa un astfel de instrument, Franşa, care a analizat emiterea de titluri de datorie pe 100 de ani cu câţtiva ani în urmă, a renunţat la idee. Piaţa nu este suficient de profundă şi nu există suficienţi cumpărători pentru a crea un produs pe care statul să-l poată reemite în mod regulat.

Susţinătorii obligaţiunilor perpetue sunt conştienţi de limitele instrumentului. Pentru ei, salvarea ar veni de la Banca Centrală Europeană, la care aceştia fac apel mai mult sau mai puţin direct să includă în bilanţul său o parte sau întreaga datorie generată în acest mod. Singura problemă este că BCE nu poate în prezent cumpăra titluri cu scadenţă de peste 30 de ani.

Succesul unei emisiuni de obligaţiuni perpetue la nivel european ar necesita astfel nu numai o revoluţie culturală la nivelul statelor membre, ci şi în sânul Băncii Centrale Europene. O misiune herculeană, de succesul căreia numeroşi specialişti se îndoiesc.